Primul său zbor a avut loc la începutul lui 1919. A fost trimis la stația de dirijabile de la Pulham, unde a acumulat peste 300 de ore de zbor în teste și pentru formarea echipajului.
În 1921, R33 a fost utilizat de poliția metropolitană din Londra pentru controlul circulației.
Pe 31 mai 1921, guvernul britanic a anulat dezvoltarea dirijabilelor din motive financiare.
Aeronavele militare au fost trimise la casare, însă R33, fiind un dirijabil civil, casarea sa a fost amânată.
În 1925, după o pauză de activitate de aproape patru ani, un R33 recondiționat a ieșit din hangarul său de la Cardington.
Dirijabilele erau din nou la modă, astfel că R33 a fost trimis la Pulham pentru teste suplimentare.
Pe 16 aprilie 1925, aeronava a scăpat din amare și și a cătat cu ea câțiva membri ai echipajului deasupra Mării Nordului.
Această peripeție a ținut prima pagină a ziarelor, iar membrii echipajului au fost salutați ca niște eroi după ce au reușit să aducă acasă cu bine dirijabilul defect, primind cele mai înalte decorații ale vremii.
În octombrie 1925, după reparații, R33 a fost utilizat la teste pentru a furniza informații care să servească la construirea lui R101, care, la vremea lui, a fost cea mai mare aeronavă din lume. Va fi depășit abia peste șapte ani de Hindenburg.
Ulterior, R33 a fost folosit la teste pentru lansarea din aer unui „avion parazit” ușor, DH53 Hummingbird, ancorat de dirijabil.
După câteva eșecuri, o lansare urmată de o reprindere reușită au avut loc în decembrie 1925.
În cele din urmă, mult încercatul dirijabil R33 a fost casat în 1928, după ce a fost descoperit o uzură avansată a scheletului său metalic.
Partea din față a cabinei de control a lui R33 se află în prezent expusă la muzeul Royal Air Force de la Hendon.
