Povestea celor patru frați, fotbaliști celebri, trimiși în Gulag de Stalin

 

Represiunea stalinistă nu i-a ocolit pe sportivi, fie ei chiar și mari campioni. De ce i-a cășunat lui Stalin pe fotbaliștii de la Spartak?

Frații Starostin – Nikolai, Alexandr, Andrei și Piotr – erau fotbaliști faimoși în toată Uniunea Sovietică. Jucând în selecționata URSS și la echipa lor de club, Spartak Moscova, câștigaseră numeroase titluri.

Suporterii îi venerau pe Starostini, iar la Moscova există chiar o stradă care poartă numele celui mai mare dintre frați, Nikolai, scrie Russia Beyond.

Totuși, popularitatea uriașă de care se bucurau nu i-a salvat de represiunea stalinistă: în urma unor acuzații bazate pe înscenări, tuspatru au fost arestați.

În 1934, lui Nikolai Starostin i s-a cerut să organizeze un club sportiv de amatori, numit Spartak.

După modelul cluburilor de amatori apărute pe lângă ministere și organe ale puterii, Spartak s-a născut pe lângă Cooperația Industrială, o organizație non-guvernamentală grupând întreprinderi din industria ușoară și agroalimentară.

Clubul a înființat o echipă de fotbal, Spartak Moscova. Era finanțată din banii societății și era susținută din cotizațiile oamenilor obișnuiți, nu de reprezentanții armatei sau altor structuri de stat.

În consecință, Spartak era numită „echipa poporului”.

Cei patru frați au început să joace la Spartak, iar Nikolai a fost numit și directorul echipei, ocupându-se de administrarea ei.

Grație talentului fotbaliștilor, echipa și-a arătat de la început valoarea, câștigând mai multe turnee.

În acea perioadă, URSS nu participa la competițiile olimpice obișnuite sau la diversele campionate internaționale, considerându-le „burgheze”, deci dăunătoare.

Sportivii sovietici nu participau decât la competițiile internaționale ale organizațiilor muncitorești.

În 1937, Spartak câștigă turneul de fotbal la a III-a Olimpiadă muncitorească de la Anvers, în Belgia.

În același an, sportivilor de la Spartak li s-a rezervat un rol de onoare în spectacolul preferat al lui Stalin – parada din Piața Roșie.

Fotbaliștii au defilat într-un car alegoric având forma unei ghete de fotbal uriașe având inscripția: „Spartak-Spania (Țara Bascilor): 6-2”, în onoarea victoriei asupra muncitorilor basci de la Anvers.

Spartak a învins în mai multe rânduri cluburi afiliate organelor oficiale ale URSS. Printre ele, și Dinamo, echipa Ministerului de Interne (NKVD).

Începuseră să circule zvonuri că direcțiunea NKVD era iritată de victoriile în serie ale „echipei poporului” împotriva lui Dinamo.

Spartak și frații Starostin: al patrulea din stânga – Andrei, al cincilea – Nikolai, al șaptelea – Alexandr, al treilea din dreapta – Nikolai

În același an 1937, NKVD a dat publicității un decret privind represiunea „foștilor kulaci (chiaburi), criminali și altor elemente antisovietice”, care a marcat începutul Marii Terori a lui Stalin.

De acum, oricine putea fi considerat, peste noapte, un element „antisovietic” și arestat pe loc.

Jucătorii de la Spartak erau invitați pentru meciuri în țări burgheze, iar NKVD considera orice contact al sovieticilor cu străinii ca fiind suspect.

În acel fatidic 1937, mai multe ziare sovietice i-au acuzat pe jucătorii de la Spartak că, în aceste turnee, cheltuiesc „banii poporului”, din cotizațiile suporterilor.

În plus, jucătorii erau acuzați că primesc salarii din acești bani. Acest lucru era interzis, deoarece în URSS nu exista sport profesionist: toți sportivii erau amatori și neplătiți.

„Trebuie să curățăm în mod viguros societățile sportive, și în special Spartak, de burghezii degenerați, de oamenii de afaceri murdari care își vâră mâinile în banii publici”, a scris ziarul Komsomolskaia Pravda.