Noua lege a fost promulgată sâmbătă de preşedintele polonez Andrzej Duda, impune
După aprobarea acestei legi de către parlamentul polonez, ministrul israelian de externe Yair Lapid şi secretarul de stat american Antony Blinken îi ceruseră preşedintelui Duda să nu o semneze, pentru a nu intra în vigoare.
După război, autorităţile comuniste naţionalizaseră un mare număr de bunuri rămase fără stăpân pentru că proprietarii lor fuseseră ucişi sau fugiseră.
După căderea Cortinei de Fier în 1989, Polonia nu a organizat restituirea bunurilor spoliate, aşa cum a făcut cea mai mare parte a ţărilor din fostul bloc comunist, lăsându-i pe foştii proprietari să-şi încerce şansa în tribunale
Lege „antisemită”
Premierul polonez Mateusz Morawiecki a respins duminică acuzaţiile Israelului, care a calificat drept „antisemită” o nouă lege poloneză ce limitează posibilităţile de restituire a bunurilor confiscate după al Doilea Război Mondial, relatează Agerpres.
Morawiecki a indicat că decizia anunţată în ajun de ministrul israelian al afacerilor externe, Yair Lapid, de a-l rechema pe însărcinatul cu afaceri al Ambasadei Israelului la Varşovia, este „lipsită de fundament şi iresponsabilă”.
„Nicio persoană care cunoaşte adevărul despre Holocaust şi suferinţele polonezilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial nu poate accepta acest mod de a face politică”, a adăugat premierul polonez, acuzând, într-un mesaj pe Facebook, guvernul israelian că acţionează „în interesul unei părţi”.
Morawiecki a estimat că reacţia Israelului „va creşte ura faţă de Polonia şi polonezi”.
Kielce
Pe 4 iulie 1946, la peste un an de eliberarea Poloniei de sub ocupația nazistă, a a vut loc progromul de la Kielce, pornit de la dispariția pe 1 iulie în acel an a unui băiat de nouă ani, Henryk Blaszcz.
El a reapărut pe 3 iulie, dar zvonurile că el a fost răpit de evreii din localitate și ținut în subsolul unei clădiri aparținând comunității evreiești s-au răspândit cu repeziciune.
Mulțimea furioasă s-a adunat în jurul clădirii din strada Planty nr. 7 unde se aflau curca 200 de evrei, întorși din lagărele naziste.
A avut loc un masacru în care au fost uciși 42 de evrei, inclusiv femei gravide și copii, ca și trei polonezi confundați drept evrei și peste 80 au fost răniți.
Autoritățile au trimis în judecată 49 de persoane în 11 procese penale, acuzându-le de implicare în incidente.
Printre acuzați erau 30 de militari și polițiști și 19 civili.
Capetele de acuzare au inclus omor, bătăi, furt de proprietate, diseminarea știrilor care răspândesc incidente, incitare la ură interetnică.
Pogromul de la Kielce a avut ca urmare un val de emigrări nu doar ale evreilor din Polonia, din care mai puțin de 10% supraviețuiseră Holocaustului din cele trei milioane dinainte de război, dar și din alte țări ale Europei centrale și de est, când au realizat că nu mai erau doriți de restul populației.
Jedwabne
Pe 10 iulie 1941, localnicii din Jedwabne situată în nord-vestul Poloniei, au participat alături de ocupanții naziști la un masacru în care au fost uciși cel puțin 340 de evrei, unii dintre ei arși de vii într-un hambar (foto sus).
În februarie 2021 un tribunal din Varșovia i-a găsit vinovați pe istoricii Barbara Engelking și Jan Grabowski de “pătarea memoriei” unui sătean polonez despre care au scris într-o carte că ar fi denunțat niște evrei care se ascundeau în acel sat, instanța refuzând însă să acorde daune urmașei acelui sătean.
“Este adevărat că guvernul actual prin ‘politica istoriei’ subliniază mai ales aspectul pozitiv, acela că mulți polonezi au ajutat evrei în timpul ocupației naziste și au salvat evrei din Holocaust. Acest lucru este adevărat, deoarece Polonia avea la acel moment o mare comunitate evreiască, iar numărul polonezilor recunoscuți de statul Israel ca salvatori ai evreilor este cel mai mare dintre toate țările”, a spus într-un interviu la RFI jurnalistul Bogumil Luft de la Varșovia.
“În același timp – și asta este la fel de adevărat – au existat polonezi care au colaborat cu germanii și i-au ajutat pe naziști în timpul Holocaustului. Iar guvernul actual din Polonia subliniază mai ales primul aspect spunând că deși au existat unii polonezi care au colaborat cu germanii acest număr este nesemnificativ, dar această tendință propagandistică nu este conformă cu realitatea”, adaugă Bogumil Luft.
