Cu un an mai devreme, a fost conceput mijlocul de a pune în aplicare ceea ce avea să devină „Soluția finală” – exterminarea în masă a evreilor europeni.
Șapte sute de evrei au fost uciși prin introducere gazelor de eșapament într-o autoutilitară folosită pentru transportul lor în satul Chelmno, în Polonia.
Această „autoutilitară” va deveni camera morții pentru un total de 360.000 de evrei din peste 200 de comunități din Polonia. Avantajul acestei forme de exterminare era că era tăcut și invizibil.
Cu o lună înaintea infamei Conferințe Wannsee din ianuarie 1942, în timpul căreia oficialii nazisti au decis să înceapă în mod oficial „Soluția finală a problemei evreiești”, autoutilitarele de la Chelmno erau folosite pentru a ucide până la 1.000 de evrei pe zi.
Citește și SUA, Canada și Cuba resping 900 de evrei refugiați din Germania nazistă
În cele din urmă, mai multe astfel de autoutilitare au fost folosite în alte părți ale Poloniei. Nu exista decât un singur scop: exterminarea completă.
La 1 iunie 1942, a fost publicată, în ziarul socialist polonez Brigada Libertății, povestea unui tânăr evreu, Emanuel Ringelblum, care a scăpat din lagărul de la Chelmno, după ce a fost forțat să îngroape cadavrele în timp ce erau aruncate din autoutilitare, scrie history.com.
Occidentul afla acum „știrile înfiorătoare despre sacrificarea evreilor” și avea un nume – Chelmno.
