Online

Pogromul de la Iași. Șeful serviciului secret al mareșalului Ion Antonescu, mărturii cutremurătoare despre masacre. Marea Spovedanie (3)

 Alecu Racoviceanu
Pogromul de la Iași. Șeful serviciului secret al mareșalului Ion Antonescu, mărturii cutremurătoare despre masacre. Marea Spovedanie (3)

Firul mărturiei dată de Eugen Cristescu, șeful Serviciului Special de Informații pe timpul regimului lui Ion Antonescu, ajunge la momentul întrebărilor ”anchetatorilor poporului” despre cumplitul Pogrom de la Iași. În declarația scrisă de cel mai informat om al perioadei ultimului Războiului Mondial, este repetată scuza folosită de întregul aparat de stat al mareșalului Ion Antonescu pentru atrocități: Zona Moldovei era locul de operațiuni aflat sub comanda Germaniei și românii care au participat au fost simpli executanți. Mai mult, spuneau ei spre propria apărare că au existat și elemente legionare care au provocat distrugeri, legionari dornici de răzbunare după ce fuseseră excluși din aparatul de stat.

Declarația lui Cristescu – din care prezentăm astăzi a treia parte – a fost dată în perioada 13-15 aprilie 1946, după doi ani de detenție în URSS și cu doar o lună înainte de a se pronunța sentințe de condamnare la moarte pentru mulți dintre inculpații în ceea ce s-a numit ”Procesul Marii Trădări Naționale”, în frunte cu Ion și Mihai Antonescu. Eugen Cristescu va fenta moartea, dar nu o va face acuzându-și comandanții sau colegii de guvernare.

Din fragmentul următor se va vedea și că nu va scăpa nici recunoscând cea mai cruntă operațiune de pe timpul Campaniei de Est.

Operațiunea s-a numit ”Curățirea Terenului”. Decizia luată a fost de a distruge populația evreiască din zonele manevrelor militare, adică din toată Moldova, plus Basarabia, Bucovina și Transnistria, sub pretextul că ar fi fost o amenințare la adresa militarilor germani și români. Masacrele au început imediat după celebrul ordin ”Ostași, vă ordon, treceți Prutul!”, din 21 iunie 1941.

Pe 27 iunie 1941 a început prin Pogromul de la Iași și a continuat pe tot parcursul anului, ajungându-se la zeci de mii de morți.

Primele două părți ale mărturiei lui Eugen Cristescu le găsiți AICI și AICI.

”Despre incidentele grave petrecute la Iași arăta că le-au săvârșit germanii”

 

6. Întrebare: Ce rol a jucat serviciul în masacrele de la Iași și cine este responsabil în această chestiune? 

 

Răspund: În timpul când s-a petrecut pogromul de la Iași, Eșalonul Serviciului și eu personal mă găseam lângă Roman. Am auzit despre incidentele de la Iași, și într-o zi au fost invitați la mine acasă Colonelul Dinulescu, șeful Secției a II-a de la Marele Cartier General, Lt. Colonel Gh. Petrescu și cu alți opt sau zece ofițeri de la secția a II-a. În timpul mesei, Colonelul Dinulescu mi-a relatat despre incidentele grave petrecute la Iași, despre care arăta că le-au săvârșit germanii, cum și despre o acțiune de „salvare“ a celorlalți evrei, care rămăseseră nemăcelăriți la Iași, acțiune care ar fi desfășurat-o secția II-a din Marele Stat Major, și anume îmi afirma că a luat în primire trenurile cu evreii evacuați din Iași, că a încredințat portul lor în Muntenia Locot. Colonelului Gheorghe Petrescu. Că acesta a găsit pe evrei într-o stare deplorabilă, înghesuiți în vagoane, unii dintre ei chiar morți și că a fost nevoit să oprească trenul în drum să le dea posibilitatea să se spele și să se hrănească, continuând apoi transportul mai departe. Din modul cum Colonelul Dinulescu expunea lucrurile rezulta că Secția II-a a Statului Major a făcut o operă salvatoare pentru evreii de la Iași. Întrebând cine a fost însărcinat cu ancheta acestui incident și care sunt rezultatele anchetei, mi-a răspuns că a fost însărcinat Generalul Topor, Mare Pretor al Jandarmeriei de pe lângă Marele Cartier General, și ancheta este în curs, însă constatări clare în această chestiune nu sunt. Judecând însă după aceea lucrurile, știu că o asemenea măsură de evacuarea evreilor din Moldova, când armata noastră se retrăsese la Iași, iar Armata a 4-a era comandată de Generalul Racoviță, la Bacău, s-a cerut de către acesta îndepărtarea din Moldova a tuturor evreilor, aflați în spatele frontului, ca periculoși operațiunilor și transportarea lor în Muntenia. Această problemă a fost discutată de mai multe ori de Mareșalul Antonescu și s-a discutat chiar la o conferință de ordine publică de la Președinție, unde împreună cu Generalul Vasiliu (Constantin ”Piki” Vasiliu, cel care avea să șii fie executat pentru atrocitățile comise n.n.), am fost de părere că asemenea măsuri sunt foarte greu de aplicat, că pot da naștere la mari dificultăți, așa cum s-a întâmplat cu operațiunea de la Iași, și că Serviciul meu își ia obligațiunea de a face o acțiune contra-informativă la Armata a 4-a și celelalte comandamente de armată, pentru a paraliza eventual orice acțiune de spionaj sau trădare, astfel că măsura transportării evreilor să fie abandonată. 

 

 

”Din istoricul acestor fapte sunt nevoit să trag concluzia că măsura îndepărtării evreilor de la Iași a trebuit să fie propusă și studiată în prealabil de către Marele Cartier General”

 

 

În urma acestor discuții, Mareșalul Antonescu a renunțat să aprobe măsura cerută de Generalul Racoviță. Din această expunere și din istoricul acestor fapte sunt nevoit să trag concluzia că măsura îndepărtării evreilor de la Iași a trebuit să fie propusă și studiată în prealabil de către Marele Cartier General, direct de Secția II-a, care se ocupa cu informații și contrainformații. Că, desigur, au existat referate, cereri și aprobări, asupra acestor măsuri. Și, cu siguranță, că după ce s-a obținut aprobarea, Marele Cartier a dat ordin organelor de poliție și jandarmerie ca să desăvârșească pe teren măsura; că Marele Cartier știa că la Iași sunt trupe germane, că Iașul este un punct de tranzit al trupelor germane spre nordul Basarabiei; că Marele Cartier mai știa că germanii au o deosebită atracție asupra lagărelor unde erau internați sau adunați evrei și trebuia să aibă și o acțiune de prevedere în această privință odată cu strângerea evreilor de la Iași. Știu iarăși că însuși Mareșalul Antonescu nu a fost lămurit asupra cauzelor care au provocat incidentele sângeroase de la Iași și că s-au aplicat mai multe sancțiuni organelor polițienești și de jandarmerie. În ceea ce privește acțiunea conducerii Serviciului în legătură cu incidentele de la Iași, țin să declar că personal nu am dat nici un ordin și nu am avut nici o legătură cu strângerea sau transportul acestor evrei. Că o acțiune preventivă din partea Serviciului nu se putea face, deoarece Maiorul Tulbure, Șeful Centrului de Informații al Serviciului de la Iași, împreună cu tot personalul trecuse în Basarabia, o dată cu trupele germane. Că, în acest timp, Centrala Eșalonului se afla lângă Roman, iar la Iași nu se găsea decât o echipă de cartiruire însărcinată să fixeze amplasamentul Eșalonului, care trebuia să vină la Iași. Că, dacă cineva din personalul Serviciului a avut vreo relațiune sau vreun amestec în asemenea incidente, contrare vederilor mele, aceasta nu a putut s-o facă decât din inițiativă pur personală și pe răspundere personală. Nu mi s-au adus la cunoștință asemenea cazuri, deoarece aș fi luat imediat măsuri de tragere la răspundere. Strămutându-se Eșalonul mai târziu la Iași, mi-au parvenit o serie de informațiuni, din care rezultau că acei care au instigat și informat trupele germane că se găsește un mare grup de evrei strânși laolaltă la Iași, care urmau să fie transportați, au fost o echipă de legionari, care după incidente au dispărut de la Iași. Mai târziu, am identificat pe o serie de legionari agenți ai S.D.- ului german care funcționa clandestin în România, sub conducerea unui german Kurth Auer, care trăia sub diferite înfățișări și pașapoarte în România, și-mi amintesc că șeful acestui grup era un legionar cu numele Marinescu sau Martinescu, a cărei internare în lagăr am cerut-o eu mai târziu. 

 

Reprodusă din cartea ”Arhive secrete – Secretele arhivelor” volumul II, capitolul Serviciile secrete în război și după”. Intertitlurile și notele aparțin redacției Evenimentul Istoric.

În episodul de mâine, Eugen Cristescu descrie o operațiune de spionaj în favoarea aliaților din care mareșalul Ion Antonescu dispune salvarea unui cunoscut politician. Plus, cine era politicanul favorit al hitleriștilor de la București.

AICI primul episod: MAREA SPOVEDANIE  a șefului principalului serviciu secret din România. Eugen Cristescu vorbește despre Ion Antonescu

AICI al doilea episod: Povestea masacrului de la Odessa. Peste 25.000 de morți, rezumați în câteva cuvinte de șeful principalului serviciu secret românesc din timpul Războiului Mondial

 

Inapoi la articole
Citește în continuare pe EVZ Istoric