- ca tânăr a trăit o viaţă de vagabond
- avea viciul beţiei şi era afemeiat
- În perioada războiului antisovietic, a vut comportare nedemnă faţă de femeile sovietice.
În 1956 a trimis Comisiei Controlului de Partid un memoriu prin care cerea revizuirea trecutului său şi reprimirea în PMR, dar în care nu recunoştea că şi-a bătut joc în mod abuziv de femeile sovietice. Pe de altă parte, Adumitresei era de acord că în munca de marinar a băut mai mult decât decât s-ar fi cuvenit, dar susţinea că nu era viciat.
Vânzător ambulant de zaharicoase şi covrigi
Comisia, revizuind cazul său, a stabilit că a lucrat ca muncitor necalificat în diverse oraşe din ţară, ca argat la vite, vânzător ambulant de zaharicoase şi covrigi, iar când nu avea de lucru vagabonda, trăind din folosirea unor metode necinstite. Marinar pe diverse vase din 1936, din 1946 a lucrat la sindicatele din Brăila, iar după naţionalizare a fost numit directorul morii nr. 4 din Brăila. Membru de partid din 1947, s-a achitat de sarcinile ce i se trasau până la excludere.
Născut într-o familie muncitorească din Piatra Neamţ, a rămas orfan de ambii părinţi pe când era un copilaş, drept urmare a trebuit să se descurce pe cont propriu. Comisia observa că din 1922, când avea 11 ani, Ştefan nu a reuşit să-şi stabilească un loc de muncă şi nici să se califice în vreo meserie până la vârsta de 24 de ani, fiind arestat, după propria declaraţie, arestat pentru vagabondaj.
Potrivit statului său din 1948, Partidul Muncitoresc Român era avangarda organizată a clasei muncitoare din România, reprezentând forma superioară a organizării acesteia. Una dintre îndatoririle membrilor PMR era să fie model de cinste şi conduită morală în viaţa publică şi personală, ceea ce nu era cazul lui Ştefan Adumitresei, tatăl a patru copii. Aşa că nu i s-a aprobat revizuirea trecutului şi reprimirea în partid.
