Harta libertății
Ce ideea le-a venit ? Monopoly. Atunci când ești prizonier de război, cel mai dificil lucru de aflat este unde te afli. Însă, hărțile sunt foarte greu de introdus în astfel de locuri, deoarece cele de hârtie se destramă atunci când sunt udate sau folosite greșit. În acest sens, oficialii s-au îndreptat înspre hărțile de mătase, care erau ușor de ascuns în cizme sau în pachetele de țigări.
Tehnologia de imprimare în mătase nefiind răspândită la acea vreme, a fost nevoie ca serviciul britanic să se adreseze lui John Waddington, un producător britanic de imprimante și jocuri de societate, care era licențiat în Marea Britanie.
Departamentul secret însărcinat cu salvarea prizonierilor de război a început să lucreze pentru a construi toate elementele de care avea nevoie prizonierul pentru a evada. Compasul și dosarele au devenit piese de joc, bancnotele reale italiene, germane și franceze erau ascunse sub banii jocului, iar harta a fost ascunsă în compartimente decupate din tabla de joc.
În timpul războiului, germanii au susținut Convenția de la Geneva, salutând pachetele de ajutor venite de la Crucea Roșie și alte ONG-uri. Pachetele, destinate prizonierilor de război, includeau mâncare, îmbrăcăminte și jocuri. „Fiecare joc a fost identificat cu tabăra în care avea să meargă”. De exemplu, un punct după Marylebone Station însemna că era un joc destinat Italiei. Un punct după Mayfair însemna că jocul era destinat Norvegiei, Suediei și Germaniei. Un punct după parcarea gratuită însemna nordul Franței, Germania și frontierele sale. Producătorul a tipărit șase hărți diferite, pentru cele șase regiuni care înconjoară diferite tabere germane.
Echipați cu instrumente și informațiile necesare, mulți piloți și parașutiști au reușit să se întoarcă acasă. Experții estimează că aproximativ 35.000 de forțe britanice, americane și ale Commonwealth-ului care au fost luate prizonieri, s-au întors acasă.
Un secret bine ascuns
În timp ce războiul se dezlănțuia, secretul despre acest plan a fost menținut pentru a evita represaliile prin atacuri aeriene, dar și pentru ca operațiunea să poată ajuta în continuare prizonierii.
După război, toate seturile Monopoly au fost distruse, soldații fiind și ei instruiți să le distrugă după ce au fost utilizate. Toți cei care cunoșteau detaliile planului au fost rugați să nu vorbească ca în cazul în care un alt război ar avea loc, jocul să poată să fie util în continuare.
