Născută în 1866, americanca Elizabeth Magie, inventatoarea jocului Monopoly, era o progresistă. Apăra ideea de proprietate funciară egală dezvoltată de economistul Henry George în lucrarea sa Progress and Poverty. Magie o rezuma astfel: „Oamenii au drept egal de a folosi pământul la fel cum au dreptul egal de a respira aerul – este un drept câștigat prin simplul fapt că s-au născut.”
Henry George estima că accesul inegal la pământ creează sărăcie și considera că acest fenomen trebuie descurajat prin taxarea proprietăților și vărsând acești bani în proiecte utile comunității.
Hotărâtă să dovedească adevărul acestei gândiri, Elizabeth Magie inventează și depune brevetul pentru „Landlord’s Game” („Jocul Proprietarului”) în 1904, o tablă pe care sunt desenate clădiri și străzi de cumpărat.
Inițial, „Landlord’s Game” conține două reguli de joc. Fie te decideai să joci varianta „Prosperity”, unde fiecare jucător câștiga puncte imediat ce un altul cumpăra o bucată de pământ, versiune în care câștiga toată lumea.
Fie te orientai spre varianta „Monopoly”, unde, dimpotrivă, jucătorii aveau drept scop să obțină un maximum de terenuri și să-i facă pe ceilalți jucători care ajungeau pe proprietățile sale, să plătească. Nu exista decât un singur învingător, care câștiga când toți ceilalți dădeau faliment. Ca în jocul de azi.
Magie spunea că cele două reguli făceau ca oamenii să înțeleagă consecințele nefaste ale sistemului proprietății terenurilor, care îi îmbogățea pe cei mai bogați și îi sărăcea pe cei mai săraci.
Ea spunea că jocul ei ar putea foarte bine să se numească „Jocul Vieții”: „Conține toate elementele reușitei și eșecului din lumea reală, iar scopul este cel pe care par să îl aibă toți oamenii: acumularea de bogății.”
Dar când compania Parker Brothers cumpără brevetul lui Magie și scoate din nou jocul pe piață în 1935, nu mai există decât o singură regulă: cea a monopolului.
