Sub titlul „Muchia de cuţit a lui Ceauşescu”, jurnalista Mary Ellen Fischer surprindea cauzele ce duseseră la ceea ce avea să însemne un deceniu de grele încercări pentru români.
„Dacă o criză economică prelungită îi amenință controlul statului și al partidului domnului Ceaușescu, el ar solicita ajutorul sovietic și ar plăti prețul autonomiei reduse.
În ciuda disconfortului îmbrățișării lui Leonid I. Brejnev, el ar fi de preferat în locul răsturnării regimului său.
Fiecare țară din Europa de Est este diferită; o politică adecvată pentru Polonia nu este neapărat adecvată pentru România.
Președintele Ceaușescu face compromisuri interne pentru a-și menține puterea. Washingtonul ar trebui să-l încurajeze să facă acest lucru și, oricât de nesatisfăcător ar fi, ar trebui să-l ajute să-și păstreze echilibrul.
Alternativa la actul său de echilibrare nu este pluralismul democratic. Dacă ar fi căzut de pe muchia lui de cuţit, fără îndoială că rușii ar ridica piesele”, se arată în a patra parte a interviului publicat în arhiva The New York Times.
Prima parte: Informaţiile americanilor despre debutul crizei în România anului 1981 şi „accentul stalinist” al lui Ceauşescu
Partea a doua: Ceauşescu era deranjat de eticheta cultului personalităţii. Măsurile din anii 1980
Partea a treia: Ceauşescu nu era întâmplător antisovietic. Strategia a fost descoperită de americani
Partea a patra: Românii erau contra SUA la începutul anilor 1980? Americanii găsiseră un motiv întemeiat
