Povestea sa, datată din 1932, este cea a unui băiat de 13 ani care și-a denunțat tatăl în fața autorităților și, la rândul său, a fost ucis de propria familie.
A devenit eroul povestirilor, cântecelor, pieselor de teatru, unui poem simfonic, unei opere de lungă durată și a șase biografii. Cultul apoteotic a avut un impact uriaș asupra normelor morale ale generațiilor de copii, care au fost încurajați să-și toarne părinții.
Conform ultimelor cercetări, povestea privind denunțul și procesul este foarte probabil falsă, deși Pavlik a fost un copil adevărat care a fost ucis. Legenda lui a stat la baza unui film din 1937, regizat de Sergei Eisenstein, precum și a unui film leton din 2015.
Varianta populară
Cea mai populară relatare a poveștii este următoarea: S-a născut 14 noiembrie 1918, din țărani săraci în Gerasimovka, un sat mic la 350 de kilometri de Ekaterinburg (atunci cunoscut sub numele de Sverdlovsk), El a fost un mic comunist dedicat care i-a condus pe tinerii pionieri din școala sa și a susținut colectivizarea lui Stalin.
În 1932, la 13 ani, Morozov și-a turnat tatăl la poliția politică (GPU). Se presupune că tatăl lui Morozov, Trofim, primarul sovietic al satului Gerasimovka, „falsifica documente și le vindea bandiților și dușmanilor statului sovietic”, după cum arată sentința.
Trofim Morozov a fost condamnat la 10 ani într-un lagăr de muncă, unde sentința sa a fost schimbată în pedeapsa cu moartea, care s-a executat. La 3 septembrie acel an, unchiul, bunicul, bunica și un văr l-au ucis, împreună cu fratele său mai mic. Toți, cu excepția unchiului, au fost arestați de GPU și condamnați la moarte.
Mii de telegrame din toată Uniunea Sovietică au cerut judecătorului să nu manifeste nicio milă pentru ucigașii lui Pavlik. Guvernul sovietic l-a declarat pe Pavlik Morozov un martir glorios care fusese ucis de reacționari.
