Fitzpatrick, poreclit Tommy Fitz, s-a ales cu cinstea ca un cocteil să fie dedicat aventurii sale. Acesta se numește – Late Night Flight.
Pe 30 septembrie 1956, Fitz a luat hotărârea să pătrundă în incinta Școlii Aeronautice Teterboro și să fure un avion ușor. Motivul era un pariu făcut cu niște amici într-un bar new-yorkez: Fitz se lăudase că poate străbate distanța dintre New Jersey și New York în mai puțin de un sfert de oră.
Evident, nu a pomenit nimic oponenților săi de furatul unui avion.
S-a bătut palma, deși toată lumea din local era convinsă că Fitz este prea beat pentru a avea noțiunea timpului în acele momente.
Doar că Fitz – foarte beat, este adevărat – era și un as al aviației, veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial.
A decolat de la Teterboro, New Jersey, în jurul orei 3 dimineața, fără lumini de poziție și cu radioul închis. Potrivit unui contemporan al lui Fitzpatrick, citat de Vintage News, planul acestuia era să aterizeze pe terenul de sport al liceului George Washington.
Cum luminile terenului erau stinse la acea oră, Fitz schimbă rapid planul, alegând o variantă de-a dreptul nebunească.
Strecurându-se cu o precizie uluitoare printre clădiri, stâlpi de iluminat, mașini parcate și mașini care circulau, avionul său a aterizat lin pe bulevardul Saint-Nicholas din Manhattan și s-a oprit exact în fața barului unde în așteptau pariorii. Nu trecuseră 15 minute.
Un avion parcat pe o stradă în Manhattan – iată o curiozitate care a adus repede la fața locului.
Fitz a fost arestat și condamnat la o amendă de o sută de dolari, dar eliberat rapid, dat fiind că proprietarul avionului, constatând că aparatul său era în perfectă stare, și încântat de performanța pilotului, a renunțat să depună plângere.
Lumea s-a amuzat copios la vremea respectivă, ziarele elogiind măiestria bețivului de la manșă.
Doi ani mai târziu, în 1958, pe 4 octombrie, Fitz a fost provocat din nou. Câțiva colegi de pahar au avut obrăznicia de a se îndoi de veridicitatea poveștii anterioare.
„Ține-mi berea”, i-a spus scurt pilotul unui dintre sceptici.
Fitz, la fel de beat, a repetat spargerea la aceeași școală aeronautică și de data aceasta a aterizat la intersecția străzii Amsterdam cu 158, cu puțin înainte de ora 1 dimineața.
Și de data aceasta, aterizarea sa a fost miraculoasă, așa cum își va aminti un martor ocular, Sam Garcia, care declara în 2013 pentru New York Times:
„Credeam că l-au transportat (avionul) cu un camion, ca o o farsă, deoarece părea imposibil ca cineva să aterizeze pe strada aia îngustă.”
De data aceasta, autoritățile nu au mai fost atât de amuzate. Judecătorul John A. Mullen l-a condamnat pe Fitz la șase luni de închisoare.
El i-a spus pilotului fără a-și ascunde tristețea, ca un părinte dezamăgit de noua boacănă a odraslei:
„Dacă ai fi fost zgâlțâit bine atunci, nu s-ar mai fi întâmplat așa ceva a doua oară.”
Șocat de asprimea sentinței, Fitz a bombănit doar atât: „Nenorocita de băutură e de vină”.
Pilotul a executat pedeapsa.
Fitz a dus după aceea o viață liniștită și a murit în 2009, bolnav de cancer, la vârsta de 79 de ani.
Veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial, el s-a înrolat din nou în Războiul din Coreea, dobândind pentru eroismul său medalia Inima Purpurie.
Tommy Fitz a fost un familist convins, iar cei trei fii ai săi încă mai povestesc încântați aventurile mirobolante ale tatălui lor.
