Pedepsele pentru nerespectarea carantinei în Basarabia se aduceau la cunoștința cetățenilor, la 1832, prin foi volante. Iată ce se scria în una dintre ele:

„Înștiințare.

Să face știut tuturor de obște lăcuitori a fiștecăriia treaptă, asemenea și celor ce cu vremealnică petrecere în Bessarabiia să află, cum și streinilor ori din ce nație ei ar fi, că trecerea pe ascuns peste graniță pe dinafară de carantini, după pravilele carantinilor cu asprime este oprită, și că călcătorii pravelii aceștiia în vremea, când nu este molipsitoare boală, vor fi dați supt judecată cea politicească, și vor fi pedepsiți cu măsurile îndreptării carantinii, adecă:

1. A) Cu ștrăfuire de bani de la 10 până la 100 ruble.
2. B) Cu areștuire și cu hrană numai de pâine și de apă.
3. V) Cu pedeapsă prin bătăi.
4. G) Cu întrebuințare în loc de argați la carantină, și în alte asemenea slujbe; Iară în vremea ciumii, de care Dumnezeu să ferească, aceștii călcători de pravile, vor fi judecați cu judecată oștenească, și să vor pedepsi cu moarte; precum pentru aceasta este hotărâtă la Ustavul Carantinii, Înalt întărit în 29 Octomvrie anul 1832.

Înplinitoriul datoriei politicescului Guvernator a Bessarabiei Vițe-Guvernator Climș”.

Mărturia preotului pentru doi tineri din Basarabia care nu au înpedecare spre a să însoți (1823)

„Mărturie

Lăcuitoriul din satul Coșcodenii Parfenie sin lui Ipatie Cistobragă holteiu, voește a să însoți cu întâia legiuită cununie cu Fevroniia fată mare, fiica lui Ioann sin Petrea Golocolencu tot dintru acel sat.

Și fiind că, după cum să vede din mărturiia ce s-au priimit de la legiuiții chiezeși, și din cercetarea ce am făcut în trei rânduri în bisearica de aicea, nu au nici o înpedecare spre a să însoți cu legiuită cununie, drept aceia și mărturiia aceasta lui Parfenie Cistobragă și Fevroniei Golocoleancovei spre priimirea peciului supt iscălitura mea s-au dat.

Anul 1823. Ghenarie.

Preotul (numele și porecla)”.