Pe 28 august 1944, „glorioasa” Armată Roșie „eliberatoare” intra în București. Mărturia lui Coposu: Penibilă intrare!

 

Iată o relatare edificatoare despre acel moment făcută de către Seniorul Corneliu Coposu în revista „Flacăra”, în 1993:

„Cum s-a luptat pentru a ocupa Capitala? Ruşii au sosit în Bucureşti pe 28 august. Eu am avut dispoziție să-i primesc, pentru că n-a vrut nimeni altcineva! S-au temut!

Trebuia să-i primească primarul provizoriu al Capitalei, Dombrovschi. Eram secretar general al Consiliului de Miniştri si m-am dus eu, împreună cu fiica lui Dombrovschi, Nina, care ştia ruseşte.

Cunoscând deja apetitul ruşilor pentru maşini frumoase, ne-am dus cu o maşină mai prăpădită si i-am aşteptat acolo, la marginea Colentinei. Au apărut ruşii!

Când i-am văzut, mi-am zis: <Ăştia-s biruitorii Wehrmachtului?!> .

Era o căruţă, la care erau înhămaţi un cal si o vacă!!! Penibilă intrare! În fine, a apărut unul, care era cam cherchelit şi nu făcea figură de general, dar totuşi era general, cel care comanda coloana!

I-am asigurat că sunt bine primiţi, că nu vor avea probleme! Ei n-au tras nici un foc de armă nici în Bucureşti şi nici altundeva, pentru că nemţii erau luaţi prizonieri de armata noastră.

Dar aceasta nu i-a împiedicat să dea un comunicat a doua zi că au eliberat Bucureștiul!

A fost un singur mort la ocuparea Bucureştiului: un sublocotenent care s-a îmbătat şi s-a împuşcat din greşeală. A fost îngropat cu onoruri în piaţa publică din Crângaşi!

Culmea este că foarte multă vreme, la muzeul de istorie a Partidului Comunist, a fost o planşă fotografică, pe un sfert de perete, şi acolo eram fotografiat eu!!! În acele timpuri, eu fiind la puşcărie!”.

Sursa AICI