Online

Paul Goma împlineşte 84 de ani de viaţă şi 42 de azil politic

 Marina Constantinoiu
Paul Goma împlineşte 84 de ani de viaţă şi 42 de azil politic

Motto: "Oamenii, odată ce li s-au tăiat lanţurile de la picioare, nu aruncă, nu distrug acel simbol al sclaviei, ci îl repară, îl întăresc, eventual îl perfecţionează, ca să-l poată folosi înlănţuind picioarele altuia, altora” - Paul Goma, “Ostinato”.

Scriitorul Paul Goma, un împătimit al libertăţii, supranumit Soljeniţîn de România, împlineşte, în exil, 84 de ani.

De 42 de ani este azilant politic. Expulzat din ţară în noiembrie 1977,  Goma, împreună cu soţia Ana Maria şi copilul lor, Filip Ieronim, a continuat lupta împotriva regimului comunist. Soţia s-a urcat la Ceruri în urmă cu doi ani.

Paul Goma s-a născut la 2 octombrie 1935 în satul Mana, județul Orhei, din Basarabia, unde părinții săi erau învățători, aminteşte Muzeul Naţional al Literaturii Române (MNLR).

În martie 1944, familia Goma se refugiază în Transilvania, părinții lui Goma fiind repartizați învățători mai întâi în satul Gusu și apoi, de-a lungul anilor, în alte sate din județul Sibiu.

În 1949, Paul Goma intră prin concurs elev bursier la Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu.

Exmatricularea

În 1952, înaintea ultimului an de liceu, află că fusese exmatriculat din toate școlile din țară, după ce în mai 1952 fusese convocat la Securitatea din Sibiu și „reținut” opt zile pentru că vorbise în clasă despre partizanii din munți și… ținea „un jurnal intim codificat”.

După mai multe încercări la alte licee, tatăl său reușește să-l înscrie la Liceul „Negru Vodă” din Făgăraș.

În 1954, dă examen de admitere, simultan, la Universitatea București (Filologie) și la nou-înființatul Institut de literatură și critică literară „Mihai Eminescu” (fosta Școală de Literatură, numită și fabrica de scriitori).

Reușește la ambele examene, dar alege Institutul care, în 1955, este transformat în secție la Facultatea de Filologie a Universității București.

Anul 1956

În 22-23 octombrie, 1956 izbucnește Revoluția din Ungaria. 

Pentru lagărul comunist, anul 1956 a însemnat revoluţia din Ungaria, lichidată prin intervenţia brutală a trupelor sovietice.

Cu toate că nu au reuşit să determine o schimbare de regim, mişcările studenţeşti din 1956 au arătat că exista un puternic curent împotriva comunismului şi un tineret dispus să facă sacrificii pentru exprimarea punctului său de vedere.

În România, cei care au reacţionat imediat au fost studenţii. Toată lumea aşteapta o manifestare cu caracter general. Bazat pe precedentul de la Budapesta, populaţia aştepta  un semnal. Studenţii erau interpelaţi pe stradă, fiind întrebaţi “Ce aşteaptă?”, “Ce fac?”, scrie RADOR.

În câteva centre universitare au avut loc, în octombrie-noiembrie 1956, proteste soldate cu numeroase arestări şi exmatriculări. Cea mai organizată mişcare studenţească a fost la Timişoara, unde au fost efectuate 2.000 arestări. Dar şi la Bucureşti şi Cluj s-au constituit grupuri, care au încercat o solidarizare cu mişcarea anticomunistă din Ungaria.

Reacţia autorităţilor a fost imediată – arestarea studenţilor, suspendarea cursurilor, epurarea unor profesori, înfiinţarea unor asociaţii studenţeşti care să supravegheze activităţile studenţilor. Arestările şi exmatriculările au continuat până în 1959.

Mulţi dintre studenţi, printre care nume cunoscute ca Nicolae Labiş, Ioan Holender sau Paul Goma, şi-au văzut cariera distrusă sau, numai după o lungă perioadă de timp, au reuşit să găsească alte modalităţi de a se realiza. Majoritatea au făcut ani grei de închisoare.

Arestarea

În 22 noiembrie, Paul Goma este arestat de la Universitate, dus la Ministerul de Interne și anchetat, acuzat fiind de tentativă de a organiza o manifestație ostilă de solidaritate cu Revoluția din Ungaria, notează mnlr.ro. 

Este reținut la Malmaison și Jilava, procesul fiind amânat de nenumărate ori. Abia în iunie 1957 i se aduce la cunoștință sentința: doi ani închisoare corecțională pentru delictul de agitație publică.

În martie 1958 este trimis disciplinar la penitenciarul Gherla.

În noiembrie este eliberat din închisoare, dar trimis (cu escortă) – „pentru 36 luni” – cu domiciliu obligatoriu (DO) în satul-nou Lătești, raionul Fetești.

În noiembrie 1961 i se prelungește restricția domiciliară cu încă 24 luni.

Paul Goma protestează, în scris, la adresa „prelungirii”; va fi eliberat înainte de termen abia în ianuarie 1963.

La Filologie

În 1965, ca urmare a „decretului Ceaușescu” (care permitea foștilor deținuți politici să-și continue studiile universitare), Paul Goma – căruia nu i se aprobase reînmatricularea în anul III, deși, legal, avea acest drept – dă examen de admitere și reușește la Facultatea de Filologie, Universitatea București.

În decembrie 1966, debutează în revista Luceafărul cu povestirea Când tace toba. În august 1968 Paul Goma se căsătorește cu Ana Maria Năvodaru. Apare în librării volumul de debut Camera de alături, singura carte pe care Paul Goma a reușit să o publice în România înainte de plecarea în exil.

În 22 august 1968, are loc invadarea Cehoslovaciei; Paul Goma vrea să facă parte din proiectatele brigăzi patriotice de apărare a României de o posibilă invazie sovietică, dar i se pune condiția să se înscrie în partid.

Paul Goma acceptă și este primit în partid împreună cu alți tineri scriitori printre care Aurel Dragoș Munteanu, Adrian Păunescu, Paul Schuster, Al. Ivasiuc.

Apariţii editoriale

În 1971, romanul Ostinato, interzis de cenzură în România, apare la prestigioasa editură Suhrkamp din Germania, apoi în Franța la Gallimard.

Traducerea în italiană, efectuată de Marco Cugno, este oprită prin intervenția Securității la editura Rizzolli, unde urma să fie publicată.

În octombrie, romanul Ostinato este lansat la Târgul de Carte de la Frankfurt.

În 1972, la Târgul de Carte de la Frankfurt i se lansează a doua carte tradusă în germană Ușa noastră cea de toate zilele (Die Tür). 

În 1974, romanul apare și în traducere franceză, la Gallimard, cu titlul Elles étaient quatre. În același an este publicat în traducere olandeză romanul Ostinato, la editura Bruna & Zoon din Utrecht.

În 1976, apare în traducere franceză, la Gallimard, romanul Gherla, care va fi transmis, în foileton, la Radio Europa liberă, în lectura autorului (aflat în România).

Momentul Charta 77

În 1977, în ianuarie, se anunță Charta 77 a unui grup de scriitori din Cehoslovacia, scrie Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS).

Charta 77 a fost o mişcare disidentă. Documentul programatic al acesteia a fost semnat de mai mulţi disidenţi cehoslovaci, printre care se numără Vaclav Havel şi Pavel Kohout.

Manifestul critica guvernul de la Praga pentru încălcarea sistematică a drepturilor omului şi nerespectarea prevederilor unor tratate internaţionale pe care Cehoslovacia le semnase anterior (Actul Final de la Helsinki, 1975).

În România, Paul Goma a fost figura marcantă care a aderat la „Charta 77” prin intermediul unei scrisori deschise către Pavel Kohout.

În februarie, se difuzează, la Europa liberă, Scrisoarea adresată de Paul Goma, prin Pavel Kohout, Chartei ’77, în care afirmă, printre altele: „Mă declar solidar cu acţiunea voastră. Situaţia voastră este şi a mea; situaţia Cehoslovaciei este – cu deosebiri nefundamentale – şi a României. Trăim, supravieţuim în acelaşi Lagăr, în aceeași Biafra (capitală: Moscova).” […] „Aceeaşi lipsă de drepturi elementare, aceeaşi batjocorire a omului, aceeaşi neruşinare a minciunii – peste tot. Peste tot: sărăcie, haos economic, demagogie, nesiguranţă, teroare.” Redactează apoi în februarie celebra scrisoare adresată Domnului Nicolae Ceaușescu, Palatul Regal, București și Scrisoarea deschisă adresată participanţilor la Conferinţa de la Belgrad (pe care o semnează împreună cu alte șapte persoane, soția lui printre ele) în care protestează față de nerespectarea drepturilor fundamentale ale omului, prevăzute în Constituția RSR, aminteşte mnlr.ro.

Îl caută, ca să o contrasemneze, „mulți cetățeni – niciunul scriitor. Primul – de altfel și ultimul: Ion Negoițescu, îl va contacta abia în 3 martie”.

Mişcarea Paul Goma

Se naște astfel ceea ce istoria va reține cu numele „Mișcarea Paul Goma”. În urma amplorii fenomenului, la 1 aprilie, Paul Goma este arestat.

La 3 aprilie, soția și copilul sunt scoși din apartamentul lor din Drumul Taberei (unde veneau toți cei care voiau să adere la protestul lui Paul Goma) și mutați cu forța în cartierul Vitan. În timp ce se afla în închisoare, Paul Goma este exclus din Uniunea Scriitorilor. 

La 6 mai este eliberat în urma campaniei internaționale și a protestului PEN Clubului Internațional, condus de Mario Vargas Llosa. 

În octombrie, constatând că în „condițiile noi nu mai poate avea vreo legătură cu exteriorul – nici cu interiorul” – Paul Goma se decide să accepte invitația PEN Club de a călători în Occident. 

La 20 noiembrie 1977, Paul Goma cu soția și fiul lor pleacă, pentru totdeauna, din România. Sosiți cu pașapoarte turistice la Paris, cer imediat azil politic.

Între 1981 și 1990, Securitatea a pus la cale mai multe atentate împotriva lui Paul Goma, printre ele, celebra “L’Affaire Tanase-Goma”, din 1982 (vezi volumul Soldatul câinelui).

În 1996, Paul Goma este decorat de Ungaria prin ambasadorul său la Paris, cu prilejul comemorării a 40 de ani de la Revoluția Maghiară. În România nu i-au fost recunoscute niciodată, oficial, meritele, mai notează Muzeul Naţional al Literaturii Române.

CREDIT FOTO: CNSAS, RADOR, MNLR

Inapoi la articole
CAPITAL
ANIMALZOO
DOCTORUL ZILEI
EVZ MONDEN
EVZ
Citește în continuare pe EVZ Istoric