Patru evenimente cheie în istoria armelor nucleare din Marea Britanie
Prima bombă atomică a fost testată în cadrul proiectului ultrasecret Manhattan din deșertul New Mexico, în 1945. Proiectul a fost condus de Statele Unite, cu sprijinul Regatului Unit și al Canadei. Iată și alte evenimente importante din istoria dezvoltării științifice și militare a armelor nucleare de către Marea Britanie:
În 1932 James Chadwick descoperă neutronul
La Laboratorul Cavendish din Cambridge, James Chadwick a efectuat o serie de experimente care au infirmat ipoteza razelor gamma, sugerând că radiația gamma era produsă atunci când poloniul și litiul erau combinate. Se credea că această ipoteză era adevărată deoarece nu era influențată de un câmp electric. Chadwick a efectuat un experiment care a constatat că noile radiații erau formate din particule fără sarcină cu aproximativ aceeași masă ca și protonul: neutronul. Această descoperire i-a adus lui Chadwick Premiul Nobel pentru Fizică în 1935. El a făcut parte din Comitetul britanic MAUD, care a concluzionat că este posibil să se dezvolte arme nucleare. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost șeful diviziei britanice a Proiectului Manhattan din Los Alamos, unde a colaborat cu oamenii de știință nucleari din SUA pentru dezvoltarea armelor atomice. De asemenea, a fost responsabil pentru asigurarea prezenței unui emisar britanic la bombardamentul de la Nagasaki.
Începutul testărilor din 1952
Dezvoltarea de arme nucleare în Marea Britanie a început în octombrie 1952, odată cu primele teste independente. Cu numele de cod „Operațiunea Hurricane”, testele au fost efectuate într-o lagună din Insulele Monte Bello din Australia de Vest. Bomba a fost detonată în interiorul navei Plym, care era ancorată chiar în largul Insulei Trimouille, pentru a verifica efectul unei bombe introduse clandestin într-un port în interiorul unei nave (ceea ce reprezenta un motiv de mare îngrijorare pentru Regatul Unit). Explozia rezultată a creat un crater de șase metri adâncime și 300 de metri lățime pe fundul mării.
Alte experimente cu arme nucleare au fost efectuate și pe Insula Christmas din Pacific până în 1963. Începând cu anii ’60, Regatul Unit a efectuat teste în parteneriat cu SUA, ultimul având loc în 1991. În total, Regatul Unit a efectuat între 44 și 45 de explozii pentru experimente. În 1963, SUA, Regatul Unit și Uniunea Sovietică au convenit să efectueze numai teste subterane, iar în 1996, Marea Britanie a fost de acord să înceteze complet testarea armelor nucleare prin semnarea tratatului Națiunilor Unite (neaplicat).
1957: Incendiul Windscale
În octombrie 1957 a avut loc cel mai grav accident nuclear din Marea Britanie, când un incendiu a izbucnit în reactorul centralei nucleare Windscale din Cumbria, unde reactoarele produceau plutoniu pentru programul de înarmare. Incendiul a fost activ timp de trei zile și au ars 11 tone de uraniu. Radiațiile au provocat o creștere a numărului de cazuri de cancer tiroidian în zona de precipitații. După eveniment, Comisia de anchetă a constatat că echipa de curățare a fost „promptă și eficientă și a dat dovadă de un devotament considerabil față de datorie”. Dezastrul a fost clasat pe locul 5 din 7 pe Scala internațională a evenimentelor nucleare.
1962: Acordul de la Nassau
În decembrie 1962, președintele Kennedy s-a întâlnit cu prim-ministrul Macmillan pentru a discuta despre vânzarea de arme nucleare, după ce Kennedy a anulat un acord de vânzare a bombardierului Skybolt V. Liderii au convenit asupra vânzării unui sistem de rachete balistice americane (tuburi de lansare și sistem de tragere) care să fie lansat de un submarin dezvoltat în Marea Britanie cu focoase nucleare britanice. Vânzarea include utilizarea Holy Loch din Scoția ca bază pentru submarinele nucleare ale SUA. În iunie 1968, HMS Resolution începe să patruleze cu rachetele sale Polaris pentru a asigura o descurajare continuă pe mare, ceea ce însemna că cel puțin un submarin transportă arme nucleare pe mare în orice moment. Doar o lună mai târziu, Regatul Unit a semnat Tratatul de Neproliferare a Armelor Nucleare cu SUA și Rusia. Sistemul de arme submarine Trident a urmat sistemului Polaris în decembrie 1994, odată cu prima patrulare a HMS Vanguard. Submarinele sunt acum singurul mod de transport al armelor nucleare rămas în Marea Britanie, dar dezbaterea privind eliminarea, actualizarea sau înlocuirea Trident este în curs de desfășurare.
