În cele din urmă l-au ridicat pe umeri pe Vodă şi astfel l-au dus pe sus, până în casă.
Un doboșar – de altfel singurul care era în tot Bacăul, spune Moş lancu – fusese pus de boerul Docan să stea la poartă și să bată toba când o sosi Domnitorul.
Cuza-Vodă, făcând mult haz de această întâmplare și de primirea neașteptată, dădu un semn cu mâna doboșarului, ca să înceteze.
Dar nu-i putu potoli zelul. Plin de entuziasm, doboșarul nu observă ordinul Domnitorului, continuând să bată mereu cu mare larmă, până ce Vodă intră în casă. Așa se călătorea pe acea vreme, așa erau uliţele oraşelor de provincie şi chiar ale celor două Capitale… – ne spune Moș Iancu.
– Nu e bine ca omul să știe când e bolnav! – îmi spune cu filosofie moş lancu. Eu şi cu baba mea spunem mereu că suntem sănătoși…
Și poate de aceea și suntem! Când începi să te vaiți și să te cocoloșești, nu e bine… Am auzit că este un doctor mare la Paris, care vindecă pe bolnavi, punându-i să spuie că sunt sănătoși…
Cred că dacă dimpotrivă ar sili pe un om sănătos să zică, în fiecare zi: ‹‹Eu sunt bolnav! Eu sunt bolnav!›› și dacă l-ar mai îndopa cu doctorii, omul s’ar îmbolnăvi la sigur .
– Deci ce sfaturi dai d-ta tinerilor, ca să ajungă sănătoși până la adânci bătrâneți? – am întrebat pe Moş lancu.
– Trebuie să muncești, să nu fii leneş, să nu-ți frămânți sufletul invidiind pe alții, să nu pierzi nopțile, să fii cumpătat în toate și mai presus de toate să-ți spui, în fiecare zi, ca o rugăciune: „eu sunt pe deplin sănătos, nu mă doare nimic!”.
