Franciscanii în seculul al XV-lea au sosit pe aceste meleaguri, și în perioada 1442-1448 au construit o mănăstire și o biserică. Mănăstirea actuală a fost construită între 1733-1779, iar biserica între 1804-1876, pe temelia celor vehi. Podoaba cea mai mare a bisericii este Statuia Maicii Domnului cu pruncu-n brațe (sec.XVI), o statuie din lem de tei aurit (227 cm) așezată pe altarul principal al bisericii.
În clădirea fostului Gimnaziului Romano-Catolic astăzi este centru de educație a copilului Domokos Pal Peter. În vârful muntelui se află Capela Salvator, cu tavan casetat, construită în amintirea victoriei asupra turcilor de la Belgrad din 1456. În casa de lângă capelă trăiește un sihastru.
Începuturile pelerinajului trebuiesc căutate în secolul al XV-lea, când papa Eugeniu al IV-lea aprobă în anul 1444 un pelerinaj de donație pentru terminarea bisericii în construcție. Mai târziu s-a datorat statuii făcătoare de minuni, care a înzestrat pe secuii din zonă cu forță și curaj, reușind să învingă de Rusaliile anului 1567 oastea protestantă a lui Sigismund. În prezent a devenit sărbătoarea maghiarimii de pretutindeni. În sâmbăta de Rusalii vin pelerinii din toate colțurile lumii. Și tot aici are loc în luna iulie "Întâlnirea celor 1000 de fete secui".
"La 7 mai 1936, Sfântul Scaun a aprobat ca aceia care participă la pelerinaj să obţină indulgenţa plenară, cu condiţia să se spovedească, să se împărtăşească, să viziteze biserica şi să se roage pentru intenţia papei.
Ultimul pelerinaj în perioada comunismului a avut loc în 1949, înaintea arestării episcopului Márton Áron. Apoi, au existat diferite presiuni pentru a împiedica pelerinajul de Rusalii. Începând cu anul 1990 s-au reluat pelerinajele, iar din anul 1993 Liturghiile solemne au fost celebrate în poiana dintre munţii Șumuleu-Mic și Șumuleu-Mare", se menționează într-un articol din revista Istoria.
Un blog de călătorie făcea o descriere extrem de frumoasă a catedralei:
"Mânãstirea franciscanã este un monument de arhitecturã în stil baroc construitã între anii 1802-1824, finisajele interioare fiind terminate abia în anul 1876. Ridicatã dupã proiectul arhitectului Schmidt Constantin, mânãstirea are o orgã superbã cu 2824 de tuburi.
Biserica este decoratã cu finisaje aurite, lumina pãtrunzând prin ferestrele înalte, cu vitralii. Altarul principal susţine statuia Maicii Domnului, reprezentatã ca “femeia îmbrãcatã în soare”, aşa cum este descrisã Sfanta Fecioarã în Cartea Apocalipsei.
Statuia înaltã de 2.27 m, dintr-un trunchi de tei, de cãtre un artist necunocut, este cea mai mare reprezentare de acest fel din lume, fiind executatã între anii 1515-1520. Statuia Fecioarei este reprezentatã având la picioare Luna şi pe cap având o coroanã din 12 stele şi purtând pe mâna stângã pe Pruncul Isus. Statuia este pricipalul punct de atracţie al pelerinajelor dedicate Sfintei Fecioare.
Alãturi de Altarul principal în bisericã sunt şase altare secundare având ca figuri centrale pe cele ale Sfîntului Francisc, Sfântului Anton, Sfintei Ana, Sfintei Elisabeta, Sfântului Ioan Botezãtorul şi cel al Sfântului Ioan de Nepomuk, alãturi de care sunt reprezentaţi şi Sf. Nicolae, Sfântul Anton, Sfântul Bonaventura, Sfânta Apolonia, Sfânta Iuliana şi Sfânta Sara.
Sfinţirea bisericii s-a fãcut pe 20 august 1876 dupã terminarea decorării interioare. Trebuie menţionat faptul cã datoritã importanţei pe care în timp a cãpãtat-o acest loc de pelerinaj, la 3 ianuarie 1948, biserica a fost ridicatã la rang de Basilica Minor de cãtre Papa Pius al XII lea.
In curtea mânãstirii se gãseşte o micã capelã în care se oficiazã slujbe şi în care se gãseşte o statuie din lemn de mari dimensiuni a Fecioarei Maria." Integral Aici
