Dar să dăm cuvântul ziarului Adevărul: „De mult se știa că la Nistru se petrec grozăvii. Cei puși să păzească frontiera comit zilnic jafuri și crime. În ultimul timp s-au făcut acole masacre, refugiații devenind un obiect de țintă pentru grănicerii noștri, care se distrează trăgând în carne vie, fără nicio frică de răspundere. Acum câteva zile un grup de opt refugiați, bărbați, femei, copii, venind de la Odesa au trecut Nistrul în dreptul satului Vărtujeni. Ei au fost lăsați să ajungă pe malul nostru, unde au fost luați imediat în primire și duși la pichetul de grăniceri de la Vărtujeni.
Închiși în localul pichetului, unde au fost ținuți toată noaptea, refugiații au fost supuși la cele mai groaznice torturi. Rapoartele vorbesc, între altele, despre violarea unei fete în prezența părinților și a celorlalți refugiați, între care se afla și un foarte cunoscut medic din Odesa. Spre ziuă toți acești opt refugiați au fost împușcați. Cadavrele lor, oribil mutilate, au fost aruncate în apropierea pichetului.
S-a făcut o anchetă. Primul lucru care s-a putut constata, și despre care vorbesc cu groază cei care au făcut ancheta, este halul în care au fost găsite cadavrele: mutilarea lor dovedește o sălbăticie nemaipomenită.
Dar ceea ce întrece orice imaginație este cinismul criminalilor. Luați în cercetare ei declară că refugiații – despre care am arătat că fuseseră ținuți arestați – ar fi refuzat să se înapoieze peste Nistru și de aceea s-a dat ordin ca ei să fie împușcați… Dar faptele nu se opresc aici…”.
Adevărul mai scria că aflând despre crime, autoritățile ruse au cerut ca o comisie de a lor, formată din patru ofițeri, să fie lăsată să meargă la Vărtujeni. Au primit aprobarea și au ajuns la Vărtujeni pe 29 decembrie. „După știri sosite astăzi rezultă că acești ofițeri au fost arestați de către grăniceri, schingiuiți, jefuiți de tot ce aveau asupra lor, și la urmă împușcați. E inutil să insistăm asupra gravității faptului.
Acestea sunt numai unele din faptele ce se cunosc în mod precis. Ni se afirmă că sunt încă multe altele, și încă mult mai grave chiar.
Se vorbește de alte crime săvârșite la Zgurița, unde e comandant d. colonel Mihail; un grup de refugiați, între care câteva femei, îpușcați și cadavrele aruncate într-o groapă la Poiana. Se mai vorbește apoi și de răscoala unui sat, în urma ororilor săvârșite acolo de autoritățile militare care se dedau la jafuri și violuri, ca într-o colonie de negri”.
