Ora de iarna /ora de vară este un fenomen global adoptat de numeroase țări cu scopul de a economisi energie și de a beneficia cât mai mult de lumina naturală a Soarelui. Cu toate că ideea de bază poate fi datată încă din secolul al XVIII-lea, introducerea acesteia în practică are rădăcini mult mai recente, îndreptate de imperativul economiei de război. Acest articol va explora originile, implementarea și impactul trecerii la ora de iarnă în context istoric.
Primul care a avansat ideea trecerii la Ora de iarnă/ora de vară a fost omul de știință american Benjamin Franklin. În secolul al XVIII-lea, Franklin a studiat eficiența lămpilor cu ulei și a propus că o mai bună utilizare a luminii naturale ar reduce necesitatea iluminatului artificial. Cu toate acestea, ideea nu a fost implementată imediat.
Ora de iarna /ora de vară – Necesitatea de război
Ora de iarnă/ora de vară a fost introdusă pentru prima dată ca o măsură de economisire a energiei. În timpul Primului Război Mondial. La 30 aprilie 1916, Germania și Austro-Ungaria au fost primele țări care au implementat acest sistem. Pentru a economisi rezervele de cărbune necesare efortului de război. Alte țări, inclusiv Statele Unite ale Americii, au urmat exemplul german, tot cu scopul de economisire a cărbunelui și a energiei.
Citește și: Războiul secret al Ucrainei
În 1917, Puterile Antantei, alianța formată între Franța, Marea Britanie și Rusia, au adoptat și ele această practică. România, care făcea parte din Antantă, a implementat pentru prima dată trecerea la ora de iarnă/ora de vară în același an. Inițial, această schimbare a fost văzută ca temporară, legată strict de contextul războiului. Cu toate acestea, practica a fost păstrată și extinsă în numeroase țări în perioadele de pace ce au urmat.
În România sistemul a fost adoptat în 1917
În România, sistemul a fost adoptat inițial în anul 1917, pe fondul evenimentelor din Primul Război Mondial. Regina Maria sublinia în jurnalul ei la data de 5/18 iulie 1917 că această schimbare a fost realizată în sincronizare cu Rusia pentru a evita dezorientarea și pentru a economisi energie electrică. Deși recunoștea că această ajustare ar putea duce la confuzii inițiale, era văzută ca o necesitate.
Urmând perioada conflictului, România a abandonat practica orei de vară, pentru a o reactiva în 1932 din motive similare de eficiență energetică. Între 1932 și 1939, ajustarea orară a avut loc anual, începând cu prima duminică a lunii aprilie și până la prima duminică a lunii octombrie. Totuși, între 1 aprilie 1940 și 2 noiembrie 1942, ora de vară a fost aplicată în mod constant, fără să fie reversată la ora standard.
După anul 1943, implementarea orei de vară a fost pusă în așteptare, pentru a fi reluată mult mai târziu, în 1979. Sistemul actual, care reglementează ora de vară în România, a fost instituit în 1997 și a rămas în vigoare până în prezent.
Economisirea resurselor
Deși scopul inițial al trecerii la ora de iarnă/ora de vară a fost economisirea resurselor în contextul militar, argumentele pentru menținerea acesteia s-au diversificat. Unii argumentează că ora de vară stimulează economia prin încurajarea activităților de consum în afara casei. Alții sugerează că poate avea beneficii pentru sănătate prin încurajarea exercițiilor fizice și activităților în aer liber. Cu toate acestea, există și critici care afirmă că avantajele sunt minime și că pot exista efecte negative asupra sănătății și ritmurilor circadiene.
Ora de iarnă/ora de vară este un subiect mult mai complex decât pare la prima vedere, având o istorie îndelungată și diverse motivații pentru implementarea sa. De la rădăcinile sale în cercetarea eficienței iluminatului până la implementarea ca o necesitate de război și ulterior ca un standard global, practica orei de vară rămâne un subiect fascinant și în continuare dezbătut în lumea modernă.
