Incitare la război
Documentele clasificate publicate la începutul anilor 1990 arată că pericolul pe care Cuba îl prezenta față de SUA nu era nici pe departe atât de clar precum atitudinea de care se temeau la începutul anilor 1960. De fapt, liderii militari americani au elaborat diferite planuri pentru a crea evenimente care să justifice intrarea într-un război împotriva Cubei.
Arhitecții operațiunii Northwood au construit diferite pretexte prin care se dădea de înțeles că Statele Unite sunt atacate de Cuba. Aceste tactici presupuneau atacuri asupra navelor americane, deturnări de avioane, asasinate ale refugiaților și emigranților cubanezi și acte de terorism asupra cetățenilor americani. „ Am putea ataca o navă americană în Golful Guantanamo și să dăm vina pe Cuba”, a spus un membru al Statului Major, care a adăugat că „ listele de victime din ziarele americane ar provoca o indignare națională”.
Documentele operațiunii Northwood demonstrează că amenințarea comunismului cubanez a fost una dintre temerile Războiului Rece, care a fost în mare măsură supraevaluat. Liderii armatei s-au gândit la începerea unui război între Cuba și o altă țară latino-americană pentru a servi drept temei pentru intervenția militară americană. Au avut în minte să plătească pe cineva din guvernul cubanez pentru a ataca forțele americane staționate la Guantanamo. Un alt plan a fost să organizeze niște atacuri în stil terorist asupra cetățenilor americani, devenind astfel o amenințare pentru oamenii pe care pretindeau că îi protejează.
Kennedy refuză operațiunea
Astfel, Statele Unite ajunseseră să susțină inconștient ideologia lui Castro: un regim opresiv în care oamenii nu au libertățile de bază. După ce a fost răsturnat Fidel Castro, liderii militari au declarat că „ar fi necesară o prezență constantă a poliției”. Soluția generalilor față de comunism s-a dovedit a fi mai greșită decât presupusa problemă. Din fericire, atât pentru cetățenii americani, cât și pentru cei cubanezi, planurile lor nu au dus la un război.
Kennedy a respins propunerea operațiunii. După ce i-a fost prezentată de generalul Lemnitzer, Kennedy l-a înlăturat din funcția de președinte al Statului Major, însă în 1963 a devenit comandantul suprem aliat al NATO. Această acțiune l-a făcut pe Kennedy mai puțin popular în rândul militarilor.
