Forțele speciale ruse sunt antrenate într-un stil de luptă corp la corp numit „sambo” (prescurtare de la „autoapărare fără arme”).
Însă sambo de azi este departe de stilul folosit după Al Doilea Război Mondial.
Totul a început când sovieticii au înțeles că pot încorpora karate într-o versiune care nu se rezuma doar la lovituri de pumni și de picioare.
Dat fiind că URSS nu făcea schimb de experiență (cu atât mai mult în acest domeniu!) decât cu alte țări socialiste, o vizită oficială în Cuba, în 1978, le-a permis sovieticilor să facă cunoștință cu un bărbat numit Domingo Rodriguez Oquendo (mai bine cunoscut sub numele de Raul Riso).
Stilul său, numit „karate operațional”, a devenit baza de antrenament fizic a serviciilor secrete sovietice, scrie Russia Beyond.
În timpul călătoriei sale în Cuba, vicepreședintele KGB Vladimir Pirojkov a fost invitat de Fidel Castro la o ședință de antrenament a agenților din forțele sale de securitate.
Baza de formare a acestora era „karate-ul operațional”, o idee originală a lui Raul Riso.
Acesta era practicant al artei marțiale clasice din Okinawa, Jyoshimon Shorin-Ryu, pe care o studiase în Japonia în anii 1960, și o adusese în Cuba odată cu titlul de maestru pe care îl dobândise.
Totuși, karate era pentru el un stil destinat competițiilor, nepotrivit luptelor reale.
Pe baza Jyoshimon Shorin-Ryu, Riso a creat un stil destinat unităților din serviciile secrete, forțelor armate și celor de poliție.
Ofițerul cubanez a păstrat loviturile mortale din karate, destinate să neutralizeze adversarul. Stilul lui Riso constă în țintirea punctelor celor mai vulnerabile, adăugând mici viclenii de luptă.
Ofițerii cubanezi, participanți în diverse puncte de conflict din lume, dovediseră o excepțională eficiență.
„Karate este stilul de luptă al revoluției”, devenise deviza serviciilor secrete cubaneze.
„Raul Riso este singurul maestru capabil să adapteze mișcările elegante ale karate-ului japonez la un veritabil sistem de luptă”, spunea unul dintre elevii săi, Iuri Mariașin. „Ceea ce este mai important, el a testat tot ce preda în Angola, în Mozambic și îjn Nicaragua.”
Generalul de divizie KGB, Valeri Veliciko, scria în cartea sa din 2015, „De la Lubianka la Kremlin: călătorii ne-turistice în lume”:
„Experții au observat că sistemul de karate operațional creat de Raul Riso, care era folosit de forțele speciale cubaneze, depășea toate stilurile analoge occidentale și chiar disciplinele orientale tradiționale din punct de vedere al caracteristicilor practice.”
Deși poziția oficială a URSS privind karate-ul japonez era ambiguă (autoritățile comuniste au încercat în mai multe rânduri să interzică acest „sport capitalist), Pirojkov a fost foarte impresionat de stilul lui Riso.
Revenit în țară, el i-a înaintat un raport șefului KGB, Iuri Andropov, iar KGB-ul l-a invitat apoi pe Riso să-i antreneze agenții, care anterior foloseau sambo, un stil creat în URSS.
Riso ajunge în noiembrie 1978 la Moscova, împreună cu asistentul său, Ramiro Chirino. În cursul următoarelor trei luni, cei doi organizează ședințe de antrenament zilnice de 12 ore pentru agenții și instructorii KGB.
În februarie 1979, 50 de ofițeri sovietici au absolvit examenele și au atins oficial nivelul de instructori de karate operațional.
Doar câțiva dintre ei au obținut calificarea de instructori pentru stilul Jyoshimon Shorin-Ryu – Iuri Mariașin (centură maro) și Valeri Samoilov (centură verde).
Mai târziu, Mariașin a creat propria sa versiune de karate aplicat care a fost utilizată în antrenamentul fizic al KGB.
Câțiva ani mai târziu, în 1982, agenții KGB au mers în Cuba pentru un stagiu de karate operațional, iar în 1989 specialiști cubanezi au fost din nou invitați la Moscova pentru a examina competențele gărzilor de corp ale președintelui Mihail Gorbaciov.
Uniunea Sovietică a fost singura țară care a adoptat acest stil cubanez. În februarie 1990, URSS a primit dreptul de a-și organiza propria federație de Jyoshimon Shorin-Ryu, iar în iulie 1991a fost înființată școala de Jyoshimon Shorin-Ryu. Ambele erau conduse de Iuri Mariașin.
În 2004, Paul Riso declara:
„Când este vorba de a utiliza karate-ul operațional în practică, nu este nimeni mai bun decât rușii.”
Paul Riso a murit în 2011, însă stilul său de luptă continuă să fie aplicat de serviciile secrete ruse.
