În mijlocul Războiului Rece, Statele Unite ale Americii s-au alăturat țărilor din întreaga lume pentru a cerceta una dintre cele mai îndepărtate zone ale lumii: Antarctica.
Sub numele de cod Operation Deep Freeze, expedițiile, care continuă și în prezent, urmăresc să ofere o mai bună înțelegere nu numai a climei Pământului, ci și a diferitelor fenomene ecologice și de mediu, toate cu sprijinul Programului Antarctic al SUA și al Fundației Naționale pentru Știință.
Atenția îndreptată spre Antarctica
În 1955, Statele Unite au început o misiune care a schimbat pentru totdeauna peisajul explorării Antarcticii: Operațiunea Deep Freeze. Inițiată în contextul Anului Geofizic Internațional (IGY) 1957-58, a fost un efort de colaborare între 40 de țări pentru a avansa înțelegerea globală a științelor pământului prin expediții la Polul Nord și Polul Sud.
La acea vreme, doar o parte din Antarctica fusese explorată, iar SUA, Uniunea Sovietică, Franța, Regatul Unit, Japonia, Noua Zeelandă, Argentina, Norvegia și Chile s-au oferit să meargă acolo și să efectueze cercetări suplimentare.
Marina SUA, sub conducerea amiralului Richard E. Byrd, a condus expediția pentru a sprijini oamenii de știință americani în studiile lor legate de IGY. Task Force 43 (TF 43), comandată de contraamiralul George J. Dufek, a fost înființată cu unicul scop de a furniza sprijinul logistic necesar.
Ulterior, operațiunea a pregătit terenul pentru cercetări aprofundate și înființarea de stații de cercetare permanente pe continentul Antarctica.
Operațiunea Deep Freeze I
Faza inițială, cunoscută sub numele de Operațiunea Deep Freeze I, a avut loc în perioada noiembrie 1955 – aprilie 1956. A fost o acțiune cu adevărat impresionantă, implicând mai multe nave și aeronave pentru a transporta personal, echipamente și provizii în Antarctica.
Obiectivul principal a fost stabilirea a două stații de cercetare: Little America (în golful Kainan) și McMurdo Station (pe insula McMurdo). Expediția a inclus, de asemenea, misiuni de recunoaștere și proiecte științifice, cu 1 800 de oameni implicați pentru a îndeplini aceste sarcini. Marina SUA a desfășurat ceea ce a devenit Escadrila șase de dezvoltare antarctică (VXE-6), care a efectuat nouă zboruri cu rază lungă deasupra continentului.
În ciuda condițiilor dificile, misiunea a fost un succes, stabilind o bază permanentă la Polul Sud și deschizând calea pentru viitoarele eforturi științifice. Mai mult, misiunea a fost unică prin faptul că a fost filmată atât de Marină, cât și de Walt Disney Pictures, Walt Disney însuși fiind numit membru de onoare al expediției.
Continuarea operațiunii Deep Freeze în Antarctica
În urma succesului operațiunii Deep Freeze I, armata SUA și-a continuat implicarea în Antarctica, fiecare misiune ulterioară bazându-se pe realizările predecesoarelor sale. În cele din urmă, convenția de numire s-a schimbat, numele de cod fiind bazate pe an – de exemplu, „Operațiunea Deep Freeze 60”, care a avut loc în 1960.
Garda de Coastă a SUA și alte ramuri militare au participat ocazional, furnizând sprijin suplimentar pentru misiuni. Escadrila de dezvoltare antarctică Six a continuat să joace un rol-cheie în aceste operațiuni, efectuând misiuni științifice și militare în Groenlanda și Antarctica.
De-a lungul anilor, operațiunea Deep Freeze a evoluat pentru a include sprijin din partea US Air Force și Air National Guard, ambele preluând controlul misiunilor în 1999, în mare parte din cauza problemelor bugetare. Acest lucru a dus, de asemenea, la dezactivarea VXE-6.
Implicarea altor națiuni
Colaborarea internațională a fost o piatră de temelie a operațiunii „Deep Freeze”, mai multe țări participând la cercetările din Antarctica; țări precum Noua Zeelandă, Regatul Unit, Franța, Japonia și Norvegia s-au alăturat Statelor Unite în efectuarea de studii științifice pe continent. Mai multe țări, precum Australia, Germania și Italia, au înființat, de asemenea, stații de cercetare pentru a efectua cercetări în glaciologie, geologie și climatologie, adesea în parteneriat cu SUA și alte națiuni.
Această cooperare a condus la o mai bună înțelegere a hidrografiei Antarcticii, a sistemelor meteorologice, a mișcărilor glaciare și a vieții marine. Sistemul Tratatului Antarcticii, instituit în 1959 și ratificat doi ani mai târziu, a consolidat și mai mult colaborarea internațională, asigurând că acest continent rămâne o zonă de pace și cercetare științifică prin renunțarea la revendicările teritoriale.
Stadiul actual al operațiunii Deep Freeze
În prezent, Operațiunea Deep Freeze continuă să sprijine Programul Antarctic al SUA (USAP) și Fundația Națională pentru Știință (NSF). Operațiunea se desfășoară în principal în timpul verii antarctice (de la sfârșitul lunii septembrie până la începutul lunii martie), cu misiuni militare de sprijin efectuate de pe Aeroportul Internațional Christchurch, din Noua Zeelandă.
Aripa 109th Airlift Wing a Gărzii Naționale Aeriene joacă un rol important în aceste misiuni, folosind aeronave Lockheed LC-130 Hercules echipate cu schiuri pentru a transporta marfă și personal în locații îndepărtate de pe continent. Acestea sunt sprijinite de cuirasatele Gărzii de Coastă a SUA, de Air Force Materiel Command și de Military Sealift Command.
Operațiunea Deep Freeze se concentrează în prezent asupra sprijinului logistic pentru cercetarea științifică, iar US Air Force și Air National Guard furnizează servicii de transport aerian intercontinental. Navele LC-130 sunt echipate cu schiuri retractabile și rachete JATO, care le-au permis să aterizeze pe suprafața acoperită de zăpadă și gheață a Antarcticii.
Expedițiile includ, de asemenea, misiuni de căutare și salvare, aprovizionarea cu combustibil și evacuări aeromedicale.
Viitorul operațiunii Deep Freeze
Cercetările științifice desfășurate în Antarctica au implicații de mare anvergură pentru înțelegerea schimbărilor climatice și a științei mediului. Studiile pe carote de gheață, de exemplu, furnizează date valoroase privind modelele climatice istorice, ajutând oamenii de știință să prezică tendințele climatice viitoare. Ecosistemul continentului a oferit, de asemenea, informații importante privind biodiversitatea și adaptarea.
Progresele în tehnologie și logistică vor spori eficiența și siguranța viitoarelor operațiuni „Deep Freezes”, permițând cercetătorilor să acceseze zone mai îndepărtate din Antarctica.
Viitorul explorării Antarcticii va implica probabil o mai mare cooperare internațională, cu mai multe țări care vor participa la cercetarea științifică și la eforturile de conservare a mediului – în special în contextul preocupărilor tot mai mari cu privire la starea actuală a climei Pământului.
