Operațiune de spionaj, dezvăluită în exclusivitate. ”Ratafia” – agenți israelieni, francezi și germani au pus mâna pe secretele Siriei

 

În lumea serviciilor secrete apar deseori situaţii, îndeosebi în combaterea terorismului şi a altor ameninţări asimetrice, în care este necesară conjugarea eforturilor de intelligence pentru atingerea anumitor obiective punctuale. Ofiţerii desemnaţi să se implice în astfel de acţiuni specifice de cooperare lucrează cot la cot, fiecare pe „tarlaua” lui, ceea ce nu înseamnă că devin şi prieteni sau că nu se pot spiona între ei. Un astfel de joc, de-a şoarecele şi pisica, s-a înregistrat şi în cazul operaţiunii „Ratafia”, care a debutat în 2010, pentru manipularea (a se citi recrutarea) unui inginer sirian, în scopul obţinerii de date secrete referitoare la programul de dezvoltare a armelor chimice patronat de regimul preşedintelui Bashar al-Assad. Protagonişti: serviciul secret israelian Mossad şi structurile franceze de intelligence, respectiv Direcţia Centrală pentru Informaţii Interne - DCRI (devenită în 2914 Direcţia Generală pentru Informaţii Interne ) şi Direcţia Generală pentru Securitate Externă – DGSE. Pe anumite segmente ale operaţiunii, s-a apelat şi la unii experţi ai Bundesnachrichtendienst (BND - Serviciul german de Informaţii Externe) şi agenţi ai CIA aflaţi în Europa sub diverse acoperiri.

        Operaţiunea „Ratafia”, derulată pe parcursul câtorva ani, a fost un succes incontestabil al cooperării în materie de intelligence dintre Mossad, DCRI, DGSE, CIA şi BND, însă ulterior partea franceză a adus acuzaţii grave Israelului, sugerând că agenţii statului evreu ar fi profitat de cadrul cooperării pentru a penetra serviciile secrete ale Franţei.

                                                *

       Arsenalul chimic al Siriei, pericol major pentru securitatea Israelului

       Aflat spre sfârşitul mandatului în fotoliul de director al Mossad,  în 2010, generalul Meir Dagan a primit de la premierul Benjamin Netanyahu misiunea de a implica profesionişti cu experienţă  din serviciul pe care îl conducea în monitorizarea şi sabotarea programului sirian de dezvoltare a  armamentului chimic. De altfel, supravegherea informativă a situaţiei operative din Siria era de mult timp o prioritate pentru statul evreu, iar agenţii Mossad încercau să puncteze noi candidaţi la recrutare printre cei aproape 10.000 de salariaţi autohtoni ai respectivului program.

       Obiectivul Mossad nu era, cel puţin în această fază, eliminarea responsabililor programului de înarmare chimică, ci identificarea unei potenţiale surse autohtone cu conexiuni internaţionale printre specialiştii în domeniu, care să poată furniza informaţii sensibile despre intenţiile ascunse ale regimului sirian, dar şi despre eventualul suport iranian, rus sau nord-coreean primit în acest sens de către preşedintele Bashar al-Assad.

 

Un inginer sirian și un ”agent în adormire”

 

       Scotocind printre informaţiile primite de la agenţii implantaţi în ţările din Orientul Mijlociu, a fost identificată o relaţie utilă cu posibilităţi informative reale pentru acoperirea tematicii încredinţate de premier: un inginer sirian, implicat în programul producerii gazelor letale. Potenţiala ţintă fusese semnalată în Centrala Mossad încă din anul 2008,  de către un „agent în adormire”, timp în care, prin alte surse loacle, se obţinuseră date relativ concludente despre viaţa şi activităţile defăşurate în ultimii ani. Analiştii Mossad au reţinut şi faptul că iubita sirianului era fata unei personalităţi autohtone influente, apropiată preşedintelui Bashar al-Assad.

       Cum însă verificarea, apropierea, cultivarea şi recrutarea în Siria a respectivului inginer prezentau riscuri majore, s-a decis recurgerea la un joc operativ pentru scoaterea acestuia din ţară şi aducerea lui într-un stat terţ. S-a concluzionat că  Franţa ar putea fi o destinaţie destul de prietenoasă pentru agenţii Mossad şi, în plus, nu ar fi trezit bănuieli serioase serviciilor de securitate ale preşedintelui Bashar al-Assad, încă încrezător în sinceritatea politicienilor de pe malurile Senei.

       Pentru demararea şi finalizarea cu succes a unei astfel de operaţiuni erau necesare resurse financiare, umane şi logistice importante, care să asigure supravegherea operativă (filaj, sonorizare locuinţă, monitorizare video etc.), protejarea ţintei, interpunerea unor aşa-zişi oameni de afaceri şi chiar folosirea unor psihologi capabili să ajute la determinarea inginerului sirian să acţioneze conform planului elaborat de Mossad.

       Experţii israelieni erau, însă, conştienţi că o operaţiune clandestină de o asemenea anvergură risca să fie detectată de serviciile secrete franceze şi, ca urmare, directorul Mossad a solicitat – şi obţinut – aprobarea premierului Benjamin Netanyahu pentru implicarea în acţiune a structurilor de informaţii şi securitate franceze.

 

Ajutorul de la francezi

       Drumul a fost lung şi anevoios: După o serie de combinaţii informativ-operative realizate la Damasc, menite să „fezandeze” ţinta, inginerul sirian, un romantic, visător, dornic să-şi deschidă propria afacere în ţara natală, decide să efectueze o vizită în Franţa, fiind convins (de alţii !!!) că va putea dezvolta cu uşurinţă o firmă de import-export într-o ţară prietenă a Siriei.

       Problema era că, din raţiuni de securitate, paşaportul său era păstrat de autorităţi, iar pentru deplasările în străinătate era nevoie să solicite aprobări pe scară ierarhică, tehnică folosită de majoritatea regimurilor dictatoriale, sub umbrela protejării propriilor cetăţeni împotriva agenturilor străine (sic!). Aici au intervenit agenţii DGSE, care i-au facilitat obţinerea vizei şi l-au îndrumat către anumite legături.

 

 

       Paris: la vie est belle…dar plină de capcane!

 

       În timpul deplasărilor la Paris, comerciantul sirian a fost pur şi simplu răsfăţat de interlocutorii săi francezi, „oameni de afaceri onorabili”, cu conexiuni în cercurile politico-economice din oraşul luminilor. Plăceri, cadouri, promisiuni şi, uşor- uşor laţul se strânge, iar sirianul nu mai poate da înapoi!

       Cu prilejul primei sale vizite în Franţa, sirianul a fost cazat la un hotel elegant din Arondismentul 13, un fost cartier muncitoresc din sudul Parisului, lipsit de obiective turistice majore şi mai puţin vizitat de străini, la mare depărtare de reşedinţa Ambasadei Siriei din 12 Avenue Tourville şi de instituţiile frecventate de diplomaţii acreditaţi la Paris. Măsura a fost luată pentru a prevenei apariţia unor aspecte nedorite de natură contrainformativă. În acelaşi scop, o echipă a Mossad a monitorizat permanent mişcările membrilor oficiului diplomatic sirian din capitala Franţei.

 

Înconjurat de agenți. Mammma Mia sau Moulin Rouge?

 

       De la bun început, sirianul a fost preluat de „un om de afaceri cu nume italian”, care i-a devenit confident şi mentor şi care l-a introdus treptat în cercuri influente. Cei mai mulţi dintre interlocutori erau, evident, agenţi ai Mossad (de la şofer şi până la bancheri), logistica de supraveghere (sonorizare cameră hotel, autoturism şi restaurante, verificarea calculatorului, monitorizarea convorbirlor telefonice şi a comunicaţiilor on-line etc.) fiind asigurată de DCRI.

       Prima întâlnire „de afaceri” a avut loc la una dintre cele mai luxoase locaţii pariziene, Hotelul „George V” , din apropierea Arcului de Triumf, unde mentorul său italian i-a prezentat un comerciant însemnat, acesta fiind, în realitate, un psiholog al Mossad, cu experienţă îndelungată în manipularea candidaţilor. La bar şi în timpul mesei, interloctorul a reuşit să-l convingă că prezenţa  la Paris poate constitui un moment de cotitură în viaţa şi activitatea sa profesională, o oportunitate rară, care nu trebuie ratată.

       Raportul psihologului concluziona că ţinta nu se consideră un trădător şi că, probabil, nu va furniza prea uşor informaţiile aşteptate. De asemenea, deşi părea o persoană dispusă să guste câte puţin şi din „democraţia” occidentală, sirianul a refuzat politicos invitaţia de a asista la un spectacolul Crazy Horse de la Moulin Rouge.

       În cele din urmă, după mai multe pahare cu şampanie, inginerul sirian a acceptat să meargă la spectacolul muzical Mamma Mia, iar la revenirea în hotel l-a aşteptat o nouă surpriză, de data aceasta „din partea casei” (adică serviciile secrete franceze!): o frumoasă blondă planturoasă care l-a făcut să uite, fie şi pentru o noapte, de fiica demnitarului sirian care îl aştepta la Damasc.

       Următoarele deplasări la Paris au fost mai fructuoase pentru Mossad şi DCRI. Consilierul  cu nume de italian l-a prezentat mai multor „oameni de afaceri”, care i-au propus să-i vândă mărfuri din sfera industriei chimice, întrebându-l dacă îl interesează anumite produse. În acest fel, agenţii Mossad, DCRI şi DGSE au reuşit să obţină informaţii sensibile despre stadiul programului de dezvoltare a armelor chimice şi necesităţile de import ale regimului de la Damasc şi, pe de altă parte, să identifice (cu sprijinul CIA şi al BND) fabricanţi francezi şi din alte state ale Uniunii Europene dispuşi să rişte angajarea în acţiuni de proliferare pentru obţinerea unor venituri rapide şi consistente.

 

Până la urmă…

 

       Manevrat discret de psihologul Mossad deghizat în om de afaceri, inginerul sirian ajunge la concluzia că, prin relaţiile create la Paris, şi-ar putea ajuta iubita rămasă la Damasc să-şi realizeze unele proiecte personale, imposibil de materializat în ţara natală. Ca urmare, începe să accepte cadouri şi diferite sume de bani (prezentate ca ajutoare rembursabile!) şi să destăinuie interlocutorilor săi informaţii confidenţiale, fiind convins tot timpul că nu şi-a trădat ţara şi nici regimul preşdintelui Bashar al-Assad.

Probleme în Paradisul… cooperării între servicii

       În vara anului 2011, sirianul a început să aibă unele dubii cu privire la identitatea reală a protectorului său cu nume italienesc. Era, însă, prea târziu şi nu mai putea da înapoi.

       Odată trecută „linia roşie” (candidatul realizează cine este şi ce vrea noul stăpân), inginerul devenit om de afaceri a început să furnizeze informaţii din ce în ce mai valoroase despre arsenalul armelor chimice de care dispunea Siria (cantităţi uriaşe de substanţe toxice de luptă, îndeosebi iperită şi VX). Aceeaşi sursă ar fi avertizat Mossad că Ministerul Apărării de la Damasc urma să achiziţioneze un sistem performant de rachete sol-aer, care nu a mai ajuns însă în Siria!!!

 

        Un happy end cu probleme                                            

       Care a fost traseul ulterior al sirianului şi cum s-a descurcat în afaceri este greu de spus. Ceea ce ştim sigur este că, după finalizarea operaţiunii „Ratafila”, au apărut suspiciuni cu privire la faptul că agenţii Mossad ar fi încercat să recruteze câţiva dintre ofiţerii DCRI. Astfel, cel puţin doi dintre aceştia au fost invitaţi în Israel, via Dubai, beneficiind de cadouri consistente şi  alte avantaje în natură! Acestora li s-a retras avizul de securitate (accesul la date secrete) şi, după anchetă, au fost mutaţi în structuri neoperative.

       De asemenea, Directorul de la acea dată al Direcţiei Centrale pentru Securitate Internă, Bernard Squarcini, a fost demis pentru că „ar fi închis ochii” în faţa tentativelor adversarului, iar câţiva „diplomaţi” israelieni acreditaţi la Paris, printre care şi rezidentul Mossad, au fost obligaţi să părăsească Franţa.

       Notă: La scurt timp după plecarea de la DCRI, Bernard Squarcini şi-a deschis propria afacere, înfiinţând firma „Kyrnos Conseil”. Primul client a fost miliardarul rus Dmitri Ribolovlev – patronul echipei de fotbal AS Monaco – de la care ar fi încasat, după spusele adversarilor, un milion de euro lunar ??! În septembrie 2016, fostul şef al DCRI a fost acuzat de „trafic de influenţă şi violarea secretului profesional.”                                                 

       „Bomba” a explodat abia în martie 2017, când publicaţia franceză „Le Monde” afirma că a intrat în posesia unui raport confidenţial al fostei Direcţii Centrale pentru Securitate Internă, legat de Operaţiunea „Ratafia”. Fără a subestima profesionalismul şi capacitatea de investigare ale jurnaliştilor francezi, credem că aşa-zisul raport secret nu a ajuns niciodată în mâinile acestora.

       De alfel, pentru a preveni întrebări pertinente din partea altor jurnalişti (invidioşi!) sau a opiniei publice, dar şi din dorinţa de a părea cât mai aproape de realitate, redacţia cotidianului menţionat preciza că din material au fost omise, în mod conştient, unele aspecte sensibile ale Operaţiunii „Ratafia”, pentru a nu periclita inutil securitatea agenţilor sau a altor operaţiuni specifice aflate în derulare (sic!”).

       Şi, totuşi, nu iese fum fără foc! În mod cert, chiar dacă nu a intrat niciodată în posesia aşa-zisului raport (dacă acesta a existat cu adevărat!!!), redacţia uneia dintre cele mai bine cotate publicaţii din Franţa nu putea inventa o astfel de „poveste cu spioni” numai de dragul creşterii tirajului. Şi atunci…

       …Ne-am putea afla în culisele unui joc opertativ (scurgere dirijată de informaţii!), pentru a avertiza politicienii de pe malurile Senei că deprofesionalizarea contraspionajului francez este rezultatul reformei negândite a serviciilor secrete, iniţiată de preşedintele Nicolas Sarkozy în 2008, când faimoasa Direcţie pentru Supravegherea Teritoriului –DST a fost integrată în Direcţia Centrală pentru Informaţii Interne, o structură mamut ce s-a dorit un fel de FBI francez. De altfel, foşti profesionişti recunoscuţi ai contraspionjului din hexagon au digerat cu greu punerea lor sub acelaşi acoperământ cu poliţia judiciară, unităţile specializate în combaterea terorismului şi a manifestărilor violente, sau protecţia patrimoniului economic …

       …Să fie oare vorba despre aşa-numitul călcâi al lui Ahille al Mossad ? Adică orgoliul şi dorinţa de recunoştere internaţională ale serviciilor secrete israeliene, care se laudă deseori cu astfel de operaţiuni nu doar pentru a-şi arăta muşchii, dar şi în scopul compromiterii serviciilor partenere în ochii lumii arabe.

       În opinia noastră, orice scenariu pare verosimil, atât timp cât demonstrează interesul constant manifestat de Mossad pentru penetrarea instituţiilor decizionale ale statului francez. Ca o confirmare, iată că şi în vara acestui an Mossad se află, din nou, pe prima pagină a tabloidelor franceze, cu acuzaţii similare: recrutarea unui (altul?) ofiţer al Direcţiei Generale pentru Securitate Internă, care tocmai  urma să fie numit în fruntea recent-înfiinţatului Colegiu European pentru Informaţii, cu sediul la Paris.

Foto: Agerpres