Opera istorică a iluminiștilor ardeleni
În acest scop, S. Micu scrie „Scurta cunoștință a istoriei românilor”, o formă mai simplificată și deci mai accesibilă cititorilor români, dar și mai ușor de tipărit, a operei, rămase însă în germene, „Istoria și lucrurile și întâmplările românilor. Cele patru părți ale istoriei lui Micu urmăresc: Originea românilor, Istoria domnilor Țării Românești, Istoria domnilor Țării Moldovei și Istoria bisericească a episcopiei românești din Ardeal.
Spre deosebire de cronicarii moldoveni sau munteni, S. Micu se arată interesat nu doar de istoria unei provincii, ci de istoria întregului popor român. Preocupat de fenomenele originare în general, S. Micu cercetează cu toată atenția originea poporului român. Purist, ca și Șincai, S. Micu afirmă, pentru a demonstra originea latină a poporului, că romanii pe „lăcuitorii Dachiei i-au sterpit”, coloniile lui Traian, venite pe teritoriul Daciei odată ce fusese cucerit, nu s-au retras în întregime odată cu plecarea împăratului Aurelian. Intenția de apărare a purității noastre latine și a continuității poporului român în Dacia iese puternic în relief.
Petru Maior are și el pasiunea fenomenului originar. Începutul poporului român îl preocupă până la fascinare, declanșând o multiplă argumentare. Pentru a demonstra puritatea originii noastre latine P. Maior face apel la cele mai ingenioase argumente psihologice.
Cititorul devine pentru el un partener de conversație. Istoricul, în „Istoria pentru începutul românilor din Dachia”, conchide: „nici de cum romanii nu s-au căsătorit cu muieri dache”.
Exagerând uneori în înflăcărarea polemicii, greșind și atunci când susține purismul nostru latin, cărturarul ardelean căutând etimologii latine pentru cuvinte ce par a avea rezonanță dacă, P. Maior rămâne un strălucit polemist care imprimă și operei istorice un scop militant.
Dacă prin operele lor istorice aceștia și-au propus în primul rând să demonstreze romanitatea poporului nostru și continuitatea sa pe teritoriul dacic, prin scrierile cu caracter filologic ei urmăreau să pună în lumină latinitatea limbii române. Este semnificativ faptul că toți intelectualii din generația Școlii Ardelene caută cele mai variate modalități de demonstrare a aproprierilor dintre limba română și limba latină.
