În toate bisericile ortodoxe din România sunt comemorați duminică,16 august, Sfinții Martiri Brâncoveni.
La ocârmuirea acestui spital, niciodată, subt niciun fel de cuvinte sau propunere, să nu se amestice stăpânirea, nici să se supuie cu niciun chip subt îngrijire străină, sau subt eforia sau epitropia celorlalte spitaluri…”.
Sfeștania noului spital
Odată întocmite aceste dorințe testamentare și autentificate de către însuși domnul țării, în 1838, în ziua de 14 octombrie, se săvârșea sfeștania noului spital, la ceremonie participând domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica, Episcopul Ilarion al Argeșului (scaunul de mitropolit era vacant), boieri și mulți locuitori ai Capitalei.
În discursul ei, Safta Brâncoveanu a elogiat actul și voința testamentară a soțului și familiei sale:
„Așezarea aceasta, ce o vedeți astăzi înființată pentru ușurarea celor ce se trudesc de boale, este numai o urmare a voinții cei pline de iubire de oameni a răposatului mieu soț, a povățuirilor ce, în viață fiind, mi-au dat și a poruncilor ce prin diată mi-au lăsat”.
Primul administrator al „Așezămintelor Brâncovenești” avea să fie Manolache Serghiadi, un apropiat al familiei și un om devotat misiunii încredințate.
Odată cu numirea Episcopului Neofit ca Mitropolit, acesta devine și primul conducător al Eforiei, care gestionează cu responsabilitate și chibzuință uriașa operă filantropică a generoșilor binefăcători.
Din acest moment, eliberată de această povară și misiune, Safta Brâncoveanu decide să se călugărească la Mănăstirea Văratic. Între 1838 și 1857 (anul morții sale), ea vede cum an de an „Așezămintele Brâncovenești” își împlinesc frumoasa misiune gândită de vrednicii săi creatori.
Spitalul sporește numărul de paturi, școala și azilul la fel, este zidită o nouă Biserică „Domnița Bălașa” în locul celei afectate de cutremurul din 1838, iar numeroși oameni beneficiază de ajutor.
În războaie
Și după moartea Saftei Brâncoveanu, așezămintele au prosperat grație unei bune chiverniseli.
Au fost cumpărate noi terenuri în jurul spitalului, au fost ridicate aripi noi, iar, în vremea Războiului de Independență, numeroși răniți aveau să își găsească aici vindecarea, efortul medicilor fiind prețuit de o țară întreagă.
