Occidentul n-a mai fost nicicând atât de unit – dar nici atât de izolat
A trecut un an de la invadarea Ucrainei de către Rusia, iar guvernele europene și americane au sfidat vocile critice printr-o demonstrație excepțională de solidaritate. Dar nu cumva această coeziune internă a fost atinsă cu prețul influenței externe?
Aceasta e și principala întrebare la care încearcă să răspundă un sondaj comandat de European Council on Foreign Relations și proiectul „Europe in a Changing World” al Universității Oxford, care examinează opinia publică din 10 țări europene și alte cinci din părți diferite ale lumii, după cum relatează POLITICO.
Contrar temerilor multora privind disensiunile din Occident, sondajul arată că, deși a fost pusă la încercare, opinia publică occidentală rămâne accentuat în favoarea apărării Ucrainei și contra președintelui rus Vladimir Putin.
77% din britanici, 65% din cetățenii UE chestionați și 71% din americani consideră Rusia un „adversar” ori „rival”, iar nu un „aliat” sau „partener”. Iar această percepție majoritară e confirmată și de susținerea puternică a reducerii dependenței de combustibilii fosili rusești, în ciuda consecințelor economice.
În orice caz, percepția acestei unități e deopotrivă familiară în „restul” lumii și în „Vest”.
Non-occidentalilor nu le-a scăpat din vedere reînnoirea rolului central al puterii americane în Europa: miliarde de dolari pentru susținerea efortului de război în Ucraina, unitate transatlantică în privința sancțiunilor și poziției diplomatice față de Rusia, dar și o nouă renaștere a unor instituții controlate de Vest precum NATO și G7.
Din punctul lor de vedere, Europa și SUA fac parte dintr-un Occident unitar, deși nuanțat. 72% din turci, 60% din chinezi și 59% din ruși consideră că politicile UE și SUA față de propria lor țară sunt foarte similare sau identice – cu siguranță o dezamăgire pentru președintele francez Emmanuel Macron și alți propovăduitori ai „autonomiei strategice” a Europei.
Dar, deși conflictul a solidarizat lumea occidentală, el a expus totodată și o prăpastie mare cât un continent între propria-i percepție despre Rusia și război și cea a altor țări.
În China, de exemplu, o opinie prevalentă (42%) e aceea că războiul trebuie să se încheie cât mai repede posibil, chiar dacă va necesita cedarea de teritorii ucrainene către Rusia. Aceeași opinie e chiar mai puternică în Turcia (48%) și India (54%), întrucât, în antiteză cu Vestul, mai puțini oameni din aceste țări ar prefera ca Ucraina să-și recupereze mai întâi toate teritoriile.
Acest decalaj e explicat parțial de viziuni diferite cu privire la starea lumii
Și europenii și non-occidentalii sunt convinși de un lucru: ordinea liberală promovată de SUA care a dominat politica și securitatea globului în perioada postbelică a dispărut acum. Din Rusia și China până în UE, Regatul Unit și SUA, mai puțin de 10% din respondenți cred că peste 10 ani ordinea internațională va fi dominată cel mai probabil de SUA. Însă viziunile lor cu privire la ce fel de ordine va urma sunt extrem de diferite.
Influențați de amintirea războiului rece, mulți occidentali cred că intrăm acum într-o ordine bipolară dominată de SUA și China. Săptămâna aceasta la Varșovia, președintele american Joe Biden a catalogat din nou războiul din Ucraina drept o luptă între democrație și autoritarism, căutând să folosească protejarea democrației drept motiv al unui apel la unitate adresat atât americanilor cât și întregii lumi. Iar în SUA a revenit la modă retorica [tipică războiului rece – n.trad.] a conducerii „lumii libere”.
Însă în alte părți ale lumii majoritatea nu crede în această divizare. Iar motivul fundamental al acestei atitudini este că chinezii, turcii și rușii cred că intrăm într-o lume multipolară cu numeroase centre de putere – iar nu într-una bipolară.
Cu alte cuvinte, cetățenii acestor state consideră că fragmentarea în diverse orânduieli va caracteriza viitorul. În acest scenariu, Vestul nu va fi decât unul dintre centrele de putere, printre multe altele – nici nu va defini de unul singur ordinea mondială, nici nu va fi liderul democrațiilor pe glob.
Lucru care se datorează parțial și modificării viziunilor privind democrația însăși.
