Aceste corpuri cerești sunt cunoscute de multă vreme: de pildă Epsilon din constelația Vizitiul, a cărei luminozitate scade cu 50% la fiecare 27,1 ani pentru o perioadă de 18-24 de luni, a fost observată din 1821.
În cazul său, probabil că o stea pitică masivă, înconjurată de un disc de praf, este cea care provoacă eclipsele.
Însă, alteori, obiectul care ocultează este mai dificil de definit. Acesta este cazul lui VV-WIT-08, o stea gigantică, de o sută de ori mai mare decât Soarele, situată la 25.000 de ani lumină în constelația Săgetătorului.
Steaua a fost descoperită întâmplător din datele culese de telescopul VISTA din Chile și confirmată de experiența OGLE, care folosește tehnica lentilelor gravitaționale pentru a observa astrele.
Eclipsa ei s-a produs în 2012: pe o perioadă de o sută de zile, luminozitatea VV-WIT-08 a scăzut cu 97%, după cum a explicat o echipă internațională de cercetători condusă de Institutul de Astronomie de la Universitatea Cambridge în revista Monthly Notices of the Royal Astronomical Society.
Pe o durată de observație de 17 ani a acestei stele, a fost singura dată când ea a avut o eclipsă.
Care a fost cauza eclipsei?
Astronomii au presupus la început că ea a putut fi produsă de un obiect întunecat în derivă ajuns „întâmplător” în fața stelei, aceasta fiind situată aproape de centrul Căii Lactee, o zonă relativ densă.
Însă simulările au demonstrat că ar fi nevoie de un număr considerabil – și improbabil – de obiecte în derivă în galaxie pentru ca această conjuncție să se realizeze.
Ipoteza care prevalează acum este că VV-WIT-08 are o tovarășă, o stea sau o planetă mare, înconjurată de un disc suficient de opac pentru a oculta lumina acestei mari stele.
Totuși, autorii studiului explică faptul că nici una dintre ipoteze nu se potrivește în totalitatea cu datele disponibile.
În timpul cercetării lor, ei au depistat alte două sisteme care ar putea avea aceleași caracteristici, dar care urmează să fie studiate pentru a putea fi confirmate.
Această descoperire face ca numărul de stele care au asemenea eclipse să ajungă la șase.
Ele ar putea constitui o nouă clasă de binare cu eclipse cu perioade lungi.
Studiul cercetătorilor va permite o mai bună definire a naturii „tovarășelor” lor și mai ales să explice cum pot fi înconjurate de un disc opac.
