Mihail Cantacuzino, boier de rangul celor mari, a avut, prin neamul și priceperea sa, dregătorii importante și tot prin ele a putut să-și facă o avere foarte frumoasă din care, cu toată dragostea, a făcut multe lucruri folositoare semenilor săi.
Dintre acestea amintim biserica Colțea, spitalul din jurul ei și hanul, construite toate pe o serie întreagă de terenuri pe care le cumpărase ctitorul și epitropia bisericii, în special locurile care aparținuseră mai înainte clucerului Colțea Doicescu și pe care acesta le dăruise Mitropoliei, iar mitropolitul Antim Ivireanul lui Mihail Cantacuzino.
Într-un document din 1746 Martie 15, se arată că Radu Brezoianu, împreună cu soția lui, Ilinca, vând mănăstirii Colțea casele cu locul lor pentru suma de 550 taleri.
„Deci trebuind dumnealor epitropilor acest loc de subt casele noastre, ca să facă han pe dânsul, fiind aproape dă hanul mănăstirii care-l fac dumnealor, dă a noastră bună voie ne-am tocmit cu dumnealor epitropii dă le-am vândut aceste case cu tot locul cât am stăpânit și noi, cu toate nămesteile ce se află în curte”.
Carele mocănești
Hanul Colțea, situat în centrul Bucureștilor, nu departe de cel de la Sf. Gheorghe-Nou și Șerban Vodă, a avut o importanță deosebită, dar documentele care ar fi putut să ne spună mai multe lucruri lipsesc.
Din 1813 s-a păstrat o mărturie în care ni se arată că un convoi de care mocănești, care venea de la Iași, după trei săptămâni de mers, a poposit la hanul Colței – „în curtea largă a prăvăliilor ce înconjurau bisericuța Colții, acolo unde e azi parcul spitalului cu acest nume”.
În 27 februarie 1836, Eforia Spitalelor, alcătuită și Mihai Ghica, Mihail Racoviță și Alexandru Ghica, poruncește epitropului spitalului Colțea să cerceteze și să alcătuiască o listă cu cei ce locuiesc în hanul Colței – „cu ce așezământ șade și pe ce temeiu, sau de au înscrisuri, de cine sunt iscălite și de când sunt date la mâinile lor, și în ce vreme iaște a li se împlini sorocul”.
La acest ordin al Eforiei, epitropul spitalului Colțea, Nicolae Trăsnea, purcede de îndată la întocmirea listei.
Chiriașii
Arendaș al hanului în acea vreme era Lazăr Calenderoglu, iar dintre chiriașii prăvăliilor și încăperilor amintim pe următorii: Hagi Gh., H. Dumitriu, Constandin H. Lazaru, Marinciu Nicolau, Lazăr Armeanu, Constandin Mehmet, Athanasie H. Lascari.
Într-un raport din același an, luna martie, epitropul Nicolae Trăsnea aduce la cunoștința cinstitei Eforii a Spitalelor că el a luat funcția de la 1811 și de atunci s-a străduit încontinuu să aducă numai îmbunătățiri, dar n-a reușit decât foarte puțin, fiindcă mai toate âncăperile hanului fuseseră date pe prețuri de nimic la diferiți chiriași de răposatul vlădica Daniil Zihno și logofătul Ștefan Belu, foști epitropi mai înainte.
Cutremurele
La 1802, din cauza cutremurului, o parte din zidurile hanului s-au crăpat și pentru a nu produce pagubă proprietății marelui ban Grigorie Bălanu, care se afla alăturea, acesta cu anaforaua marilor boieri și cu întăritura domnului au silit epitropia să dărâme acele ziduri.
Mai târziu, alt cutremur ruinează o parte din han ce se afla vecină cu proprietatea lui Ianache Scupanitu și neavând epitropia bani cu ce să facă reparațiile cuvenite a cheltuit el personal, adică Nicolae Trăsnea, din buzunarul lui, cât au putut, iar o parte din încăperi le-a dat baronului Iordache Sachelarie, ca să le repare și să le folosească toată viața.
Arendașul
Cu toate acestea, epitropia „a fost silită de au dat aces han cu totul la un arendaș, cu preț hotărât, și acel arendaș închiriază acele bolți ale odăilor dărâmate pe la unii din negustorii ce aduc herării și alte mărfuri de punea întrâ-însele, fiind boltite; cu un preț pre ușor; care arendaș osebit plătea și celelalte cheltuieli orânduite de către stăpânire pentru han”.
În acest han, ca și în acela al bisericii Sf. Ecaterina, ocârmuirea hotărâse să poposescă negustorii turci, pentru ce motiv nu știm, probabil fiindcă erau cele mai distruse și mizerabile din acea vreme și fiindcă aveau curți întinse.
Toate acestea au dăinuit până în 1839, când ahnul a fost distrus de foc.
Sursa: Dr. George Potra, Hanul Colțea
