Reiterii foloseau în special armuri negre lucrate din oțel brunat la cald
Reiter sau Schwarze Reiter se referă la un tip de cavalerie specific secolelor al XVI-lea și al XVII-lea, originară din Imperiul Roman de Națiune Germană și folosită atât în Europa Centrală cât și în partea de est a continentului, contemporană cu lancierii și cuirasierii.
Ca armament principal foloseau două pistoale cu cremene și rotiță fixate în doi coburi de o parte și de alta a oblâncului iar ca arme secundare reiterii purtau rapieră de război (sidesword) precum și pumnal pentru mâna stângă. Reiterii șarjau asupra infanteriei sau cavaleriei inamice până la distanța de 50 de pași, descărcau ambele pistoale, apoi se retrăgeau pentru reâncărcare. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea au început să folosească și carabina cu cremene.
Armura prezintă o serie de proprietăți tehnice specifice secolelor al XVI-lea și al XVII-lea ca pieptarul ce are o grosime considerabilă a materialului, călit special, dimensiunile găurilor pentru nituri fiind între 3,3 mm și 3,7 mm, de unde rezultă că a fost fabricată înainte de apariția sistemului metric în 1879. O altă dovadă a originalității armurii este dată de dimensiunea acesteia, specifică tipologiei umane a perioadei pre-moderne.
Piesa de patrimoniu a fost expusă atât în fostul sediu al Muzeului Militar Național cât și în actualul sediu, în vechea Sală a armurilor, până în anul 2006, când spațiul respectiv a fost reorganizat. Datorită metodelor vechi de păstrare din alte timpuri, peste stratul original de brunare, armura a fost vopsită cu vopsea neagră.
Restaurarea a constat în demontarea tuturor pieselor articulate ale armurii cu îndepărtarea a aproximativ 350 de nituri, tratarea fiecărei piese pentru îndepărtarea stratului de vopsea, apoi, pentru îndepărtarea produșilor de coroziune, care afectaseră și stratul original de brunare.
„Pentru ca intervenția să fie cât mai non-invazivă, am ales să nu brunez armura cu soluție chimică ci să folosesc vopseluri acrilice care sunt inerte din punct de vedere chimic pentru metal și se pot îndeparta ușor, fără a afecta în vreun fel piesa de patrimoniu (principiul reversibilității conform Cartei de la Veneția).
Am înlocuit niturile originale, extrem de afectate de produșii de coroziune precum și curelele și bordurile din piele. Resturile de nituri și curele sunt păstrate ca martori în depozitul muzeului. Am atașat pieselor care prezintă cel mai mare grad de uzură la mișcare, o captușală din catifea roșie fixata pe metal cu adeziv inert din punct de vedere chimic pentru metal deoarece căptușala originală s-a pierdut, existând doar cateva urme de material roșu.
O parte dintre protecțiile pentru degete, care lipseau, au fost refăcute în laborator, din tablă de oțel de 1 mm grosime și vopsite cu altă culoare decât restul armurii, pentru identificarea completărilor (principiul lizibilității intervenției, conform Cartei de la Veneția).
Pentru conservare armura a fost protejată cu un strat de lac acrilic. De asemenea cizmele au fost restaurate în Laboratorul de restaurare-conservare al muzeului iar pantalonii sunt o replică actuală”, se arată pe pagina de Facebook a Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I”.
Armura a fost expusa în pavilionul central al Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I”, Sectorul de istorie medievală.
Restaurator Ing. Răzvan Marinescu
