O altă perspectivă: Realitatea de coșmar a „miracolului” de la Dunkerque
Forța Expediționară Britanică fusese trimisă acolo pentru a ajuta la apărarea țării, dar Wehrmachtul reușise să își prindă adversarii de-a lungul coastei de nord a Franței până la 21 mai.
Comandantul britanic, generalul Viconte Gort, a început imediat să planifice o retragere la Dunkerque, care era cel mai apropiat port. La Dunkerque, forțele aliate au construit lucrări defensive și au încercat să își rețină inamicii. Treptat, multe nave au sosit în port pentru a-l evacua. În total, 338.226 de oameni au fost salvați, ceea ce l-a făcut pe Churchill foarte fericit.
Premierul britanic este citat spunând:
„Reîntoarcerea în siguranță acasă a unui sfert de milion de oameni, floarea armatei noastre, a fost o piatră de hotar în pelerinajul nostru prin anii de înfrângere (…). Bucuria lor de a fi din nou uniți cu familiile lor nu a învins dorința severă de a ataca inamicul în cel mai scurt timp. Cei care luptaseră efectiv cu germanii pe câmpul de luptă aveau convingerea că, dacă li se dădea o șansă corectă, îi puteau învinge. Moralul lor era ridicat, iar ei s-au alăturat regimentelor și bateriilor lor cu promptitudine” (Churchill, 295).
Dar era adevărat? Erau soldații obișnuiți capabili să lupte din nou atât de repede?
Ajunși la Dover sau Ramsgate, mulți dintre ei s-au confruntat cu o experiență ciudată. În timp ce se urcau în trenuri și se îndreptau spre nord, au întâlnit o mulțime care le aclama întoarcerea.
Unii dintre ei au simțit rușine. Nu credeau că erau „eroi de la Dunkerque”, ci „oameni inutili” care nu-și învinseseră inamicii. Oamenii le-au oferit cadouri, iar unii soldați au luat acest lucru ca pe o dovadă a lipsei lor de curaj.
Pentru alți soldați, a fost destul de greu să realizeze ce se întâmplase în Franța. Când au ajuns acasă, au avut coșmaruri. Uneori, când se trezeau la miezul nopții, ocupau poziții de luptă.
Astfel de coșmaruri au continuat timp de mulți ani și, în unele cazuri, pentru tot restul vieții lor. În mod clar, acești soldați s-au confruntat cu o multitudine de probleme în viața lor de zi cu zi, iar recuperarea lor nu a fost deloc ușoară.
În concluzie, Operațiunea Dynamo a fost o victorie a lui Winston Churchill. Armata sa era acum liberă să continue să lupte și să își apere patria.
Cu toate acestea, o mulțime de bărbați care au supraviețuit evacuării de la Dunkerque s-au confruntat cu probleme de sănătate mintală: nu numai coșmaruri, dar au dezvoltat și fobii ciudate, precum și sentimentul de izolare și rușine.
Așa se face că au existat două fețe diferite ale bătăliei. De o parte, victoria liderilor; de cealaltă parte, înfrângerea soldatului obișnuit. Forțele britanice au avut succes doar într-un singur lucru: evacuarea lor de la Dunkerque.
Mai mult decât atât, Franța a fost pierdută, iar naziștii dominau cea mai mare parte a Europei. Acesta a fost un fapt pe care nimeni nu l-a putut uita. Premierul britanic și personalul său aveau mult de lucru pentru a revigora armata.
