La ora 5 dimineața a acelei zile, Germania, lipsită de forță de muncă și provizii și confruntată cu o invazie iminentă, a semnat acordul de armistițiu cu aliații, într-un vagon de cale ferată din afara regiunii Compiégne, Franța.
Primul Război Mondial a provocat moartea a nouă milioane de soldați, 21 de milioane răniți, Germania, Rusia, Austria-Ungaria, Franța și Marea Britanie pierzând fiecare, în parte, aproape un milion sau chiar mai multe vieți.
Iar cel puțin cinci milioane de civili au murit din cauza bolilor, a foametei sau a bombardamentelor. O conflagrație care, contrar speranțelor unora, nu a pus capăt tuturor războaielor ulterioare.
La 28 iunie 1914, într-un incident considerat fitilul care de dus la izbucnirea Primului Război Mondial, arhiducele Franz Ferdinand, moștenitor al imperiului austro-ungar, a fost împușcat, alături de soția sa, de către sârbul bosniac Gavrilo Princip din Sarajevo, Bosnia.
Imperiul austro-ungar a dat vina pe guvernul sârb pentru atac și a sperat să folosească incidentul drept justificare pentru soluționarea definitivă a problemei naționalismului slav.
Cu toate acestea, pe măsură ce Rusia a sprijinit Serbia, o declarație de război austro-ungară a fost amânată până când liderii săi au primit asigurări din partea liderului german, Kaiserul Wilhelm al-II-lea, că Germania va susține cauza austro-ungarilor, în cazul unei intervenții a Rusiei.
28 iulie 1914 rămâne în istorie momentul declanșării Primului Război Mondial, fiind ziua în care artileria austro-ungară a deschis focul asupra pozițiilor deținute de sârbi.
A doua zi, pe 29 iulie, aliatul regatului Serbiei, Imperiul Țarist, a decis mobilizarea parțială a rezerviștilor.
O zi mai târziu, Germania declanșa, la rândul său, mobilizarea armatei. Totul s-a succedat cu rapiditate. Franța și Germania și-au declarat războiul pe 3 august. După ce au traversat Luxemburgul neutru, armata germană a invadat Belgia în noaptea de 3-4 august, determinând Marea Britanie, aliat, să declare război împotriva Germaniei.
În cea mai mare parte, oamenii din Europa au salutat cu bucurie izbucnirea războilui, iar cei mai mulți au sperat că țara lor va învinge în câteva luni.
Dintre beligeranții inițiali, Germania era cea mai pregătită pentru ostilități, iar liderii săi militari au pregătit o strategie militară sofisticată cunoscută sub numele de „Planul Schlieffen”, care prevedea cucerirea Franței.
