Noi descoperiri ale arheologilor în regiunea Saqqara din Egipt! O nouă șansă pentru înțelegerea începutului erei Ptolemeice
Saqqara a servit drept necropolă pentru regalitatea egipteană antică și pentru familia extinsă a acestora în perioada Vechiului Regat. În timpul Noului Regat, începând cu dinastia a 18-a, necropola a fost folosită de mulți oficiali de rang înalt din Memphis.
Atelierele de mumificare au fost descrise ca fiind „cele mai mari și mai complete”, echipa găsind unul care era folosit pentru îmbălsămarea oamenilor, iar celălalt pentru animale. Ambele ateliere datează de la sfârșitul dinastiei a XXX-a (între 380 î.Hr.-343 î.Hr.) și începutul erei Ptolemeice.
Egiptenii antici vedeau conservarea corpului după moarte ca pe un pas important pentru nemurire și pentru a trăi bine în viața de apoi. În cadrul conceptului egiptean antic al sufletului, „ka”, care reprezenta vitalitatea, părăsește corpul odată ce persoana moare. Numai dacă trupul este îmbălsămat într-un mod specific, „ka” se va întoarce în corpul decedatului și va avea loc renașterea.
Pentru a obține viața veșnică și pentru a merita o audiență la Osiris, defunctul era mumificat în diferite moduri (în funcție de costuri) pentru a păstra corpul.
Acest lucru permitea sufletului să se reîntâlnească cu forma sa fizică și să își găsească bucuria în tărâmul de dincolo
Atelierul de îmbălsămare pentru oameni este o clădire dreptunghiulară construită din cărămizi de lut, formată din mai multe camere care conțin paturi care măsoară 2 metri lungime, pe un metru lățime. Arheologii au găsit, de asemenea, o serie de ceramică, unelte, vase rituale și o cantitate mare de pânză și rășină neagră folosite în timpul procesului de îmbălsămare.
Atelierul pentru îmbălsămarea animalelor este, de asemenea, o construcție dreptunghiulară din cărămidă de lut, care este împărțită în mai multe camere și săli cu o intrare centrală căptușită cu o podea din calcar. În urma săpăturilor au fost descoperite numeroase vase ceramice și resturi de animale, precum și unelte specializate pentru îmbălsămarea animalelor.
Profesorul Sabri Farag, directorul general al zonei de antichități din Saqqara, a anunțat, de asemenea, în cadrul conferinței de presă, descoperirea a două morminte. Primul a aparținut unui oficial din Dinastia a V-a (în jurul anului 2400 î.Hr.), numit „Ni-Hesbast-Pa”, care deținea titluri religioase și administrative importante, cum ar fi Mare Supraveghetor al Sudului și Preot al zeilor Horus și Maat.
Cel de-al doilea mormânt a aparținut unei persoane din Dinastia a XVIII-a (aproximativ 1400 î.Hr.), care se numea „Menjebu”. Acest individ deținea titlul de preot al zeiței Qadesh, o divinitate străină de origine canaanită din regiunea siriană care era venerată în orașul Qadesh.
Printre artefactele descoperite în timpul săpăturilor se numără un grup de statui de piatră reprezentând o persoană pe nume „Ni Su Hanu” și soția sa, precum și statui de lemn și de piatră care înfățișează un individ pe nume „Shepseskaf”. De asemenea, au mai fost descoperite statuete Osiris, fragmente de sigilii de lut, părți ale unui giulgiu, un sicriu din lemn policrom de formă umană de la sfârșitul Noului Regat și diverse ceramici, unele dintre acestea conținând brânză egipteană veche (brânză de capră) din anul 600 î.Hr.
