Guvernul român conisidera că interpretarea Marseiezei putea fi considerată ca o încălcare a neutralității țării noastre.
La întrebarea „A impresionat-o ordinul pe Nitta-Jo?”, Robert Mountsier, un corespondent de presă străin aflat în acele vremuri la București, a răspuns:„Nu, deloc. Ea a început imediat să vorbească, spre bucuria publicului, după fiecare melodie, despre punctele slabe ale neutralității românești. Apoi interpreta câteva versuri din cântecul francez La Marseillaise est défendue (Marseieza este apărată)”.
Nitta-Jo s-a stabilit în România după ce s-a căsătorit, pe la 1912, cu Charles E. Durnell, un antrenor de cai și călăreț american care s-a ocupat timp de șapte ani de grajdurile lui Alexandru Marghiloman și de antrenamentele reginei Maria.
Caii antrenați de el au câștigat Premiul Jockey Club România în 1913, 1914 și 1915.
De altfel, în „Note politice”, Marghiloman scrie că, în 1921, regina i-ar fi spus că i-ar plăcea să se întoarcă Durnell să îngrijească caii fostului prim-ministru.
Nitta-Jo a filmat în România trei scurtmetraje. Filmele au fost folosite în spectacolele de revistă jucate de ea la Alhambra, la Teatrul Cinema Modern și la Teatrul Carol cel Mare (fost Eforie).
Cele trei de schecuri cu Nitta-Jo şi partenerul ei Milton au fost produse de Pathe Bucureşti, două în 1915 şi unul în 1916.
Primul este intitulat Est-ce que tu marches, al doilea se numea Amorezaţii iar al treilea din 1916 – fără titlu.
Primul scheci s-a filmat în Cişmigiu, unde se înscena o urmărire cu barca şi o salvare de la înec, şi la hipodrom unde se produsese un mic accident.
Est-ce que tu marches a avut premiera la 20 iunie 1915, cinema Zefir.
