George Catlett Marshall a fost diplomat, coordonatorul Departamentului de Stat al SUA între 1947 și 1949.
S-a născut la 31 decembrie 1880, în Uniontown, statul Pennsylvania.
Tatăl său era un prosper om de afaceri, în industria oţelului, în Pennsylvania, acest aspect nefiind hotărâtor pentru ca George Marshall să aleagă o carieră în afaceri, dar a optat pentru Institutul Militar Virginia, pe care l-a absolvit în 1901 cu gradul de căpitan al Corpului Cadeţilor.
A fost trimis la post în Filipine şi în diferite unităţi de pe teritoriul SUA. A absolvit Şcoala de Infanterie de la Fort Leavenworth, în 1907, şi Colegiul de Comandă al Armatei SUA în 1908.
A fost trimis pe frontul de luptă din Franţa, în timpul Primului Război Mondial, participând în bătăliile de la Cantigny, Aisne-Marne, St. Mihiel şi Meuse-Argonne.
În perioada 1919-1924 s-a aflat în stafful de comandă al generalului John J. Pershing, pentru ca apoi să activeze, în misiune în China (1924-1927), iar ulterior să fie, succesiv: instructor la Colegiul pentru Război al Armatei SUA ; comandant asistent la Şcoala de Infanterie, comandant al grupului 8 Infanterie; instructor la Garda Naţională în Illinois şi comandant la Brigada 5 Infanterie în perioada 1936-1938.
În 1944 a fost avansat general al Armatei SUA, iar în acelaşi an Congresul a instituit gradul de general cu cinci stele.
Din 1941 a făcut parte din Comitetul Politic care a supervizat studiile nucleare desfăşurate de cercetători americani şi britanici.
La încheierea războiului, în noiembrie 1945, Marshall a demisionat din componenţa Comitetului. S-a încheiat astfel şi cariera sa militară, însă a îmbrăţişat calea diplomatică.
La finalul anului 1945 şi în 1946, Marshall a fost reprezentantul preşedintelui american Truman într-o misiune specială în China, pentru ca în ianuarie 1947 să accepte poziţia de secretar de stat, coordonând diplomaţia americană timp de doi ani.
Numele său a rămas ca reper în istorie cu prilejul discursului susţinut la Universitatea Harvard, în iunie 1947, când a fost avansat planul de reconstrucţie postbelică a Europei cunoscut drept Planul Marshall.
Pentru eforturile conjugate acestui plan de sprijinire a refacerii Europei de după război, în 1953 i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Pace.
A fost preşedinte al Crucii Roşii America (1949-1950). Timp de un an, în timpul războiului Coreii, a deţinut funcţia de secretar al apărării, până în septembrie 1951, când părăseşte serviciul public, cu trei luni înainte de a împlini 71 de ani.
În 1959, i-a fost decernat Premiul Charlemagne pentru eforturile sale dedicate reconstrucţiei continentului european.
S-a stins din viaţă la 16 octombrie 1959, la Walter Reed General Hospital din Washington, fiind înmormântat la 20 octombrie 1959 la Cimitirul Naţional Arlington, Virginia.
Sursa: Agerpres
