Caius Iulius Caesar, om politic, general, orator şi scriitor roman, era fiul lui C. Iulius Caesar, praetor, apoi guvernator al provinciei Asia. După anul 70 î.Hr. se îndepărtează de poziţiile aristocraţiei senatoriale şi se apropie de tabăra popularilor, combătând, alături de aceştia, politica optimaţilor.
Devine quaestor (68 î. Hr.), pontifex maximus (63 î.Hr.), praetor (62 î.Hr.), apoi guvernator al Hispaniei.
„Revenit în iunie 60 î.Hr. la Roma, reuşeşte, graţie abilităţii sale diplomatice, să atenueze temporar rivalitatea dintre Crassus şi Pompei şi profită de opoziţia înverşunată a Senatului faţă de ratificarea măsurilor adoptate în anii 64-63 de Pompei în Orient, pentru a încheia primul triumvirat”, se arată în lucrarea lucrării „Lumea antică. Mic dicţionar biografic”, autor Horia C. Matei (Ed. Danubius, Bucureşti, 1991).
Ales consul, Caius Iulius Caesar adoptă în 59 î.Hr., în ciuda opoziţiei senatoriale, o serie de legi favorabile intereselor triumvirilor.
Trecerea Rinului
Devenit proconsul, obţine în 58 î.Hr. guvernarea, pentru cinci ani, a Galliei Cisalpine, a Galliei Transalpine şi a Illyricumului. În acelaşi an, în calitate de guvernator al Galliei Narbonensis, iniţiază cucerirea întregii provincii, iar în 57 î.Hr. cucereşte nordul şi nord-vestul Galliei.
Cele două expediţii organizate în Britannia (55 şi 54 î. Hr.), precum şi traversarea Rinului, în 55 şi 53 î.Hr., când întreprinde primele incursiuni romane în Germania, au un puternic ecou la Roma, sporindu-i lui Caius Iulius Caesar popularitatea.
În 51 î.Hr., prin reprimarea ultimelor rezistenţe, este realizată cucerirea întregii Gallii, iar Caius Iulius Caesar termină redactarea celor şapte cărţi ale lucrării sale ”Commentarii de bello Gallico” (”Însemnări despre războiul galic”).
„Alea iacta est”
După moartea lui Crassus (53 î.Hr.) relaţiile dintre Caesar şi Pompei se înrăutăţesc. Caius Iulius Caesar este demis din funcţiile sale la 7 ianuarie 49 î.Hr., printr-un senatus consultum ultimum, iar Pompei este însărcinat cu puteri dictatoriale în vederea apărării republicii.
În noaptea de 10 ianuarie 49 î.Hr., Caesar traversează cu legiunile sale Rubiconul (ocazie cu care rosteşte celebra expresie „Alea iacta est”), declanşând războiul civil care avea să dureze patru ani.
Citește și Iulius Cezar a fost zeificat cu 42 de ani înainte de nașterea lui Hristos
După bătălia decisivă de la Pharsalos, din 9 august 48 î.Hr., Pompei, înfrânt, se refugiază în Egipt. Caius Iulius Caesar, care îl urmărise pe Pompei în Egipt, ocupă Alexandria şi intervine în conflictul dinastic sprijinind-o pe Cleopatra împotriva fratelui ei, Ptolemeu al XIII-lea, şi obţinând, la 27 martie 47 î.Hr., victoria în bătălia de pe Nil.
În noiembrie 46 î.Hr. părăseşte din nou Roma, pentru a se deplasa pe frontul din Spania, iar în urma bătăliei victorioase de la Munda, din 17 martie 45 î.Hr., se încheie definitiv războiul civil. Astfel, Caius Iulius Caesar rămâne unicul stăpân al statului roman.
Groparul Republicii
„După ocuparea Italiei în primăvara anului 49, Caius Iulius Caesar este desemnat dictator, în anii 48, 46, 45 şi 44 este ales consul, în 48 dictator pe timp de un an, în 46 dictator pe 10 ani, pentru ca în februarie 44 să fie numit dictator perpetuus.
În paralel îi sunt acordate puteri excepţionale şi drepturi speciale. După ce reuşeşte în 45-44 să concentreze o putere cvasimonarhică, Caesar acceptă şi însemnele exterioare acesteia”, mai scrie sursa citată.
Prin întreaga sa acţiune, Caius Iulius Caesar a precipitat în istoria romană trecerea de la sistemul republican la cel monarhic, mai subliniază aceeaşi lucrare.
Caius Iulius Caesar a fost şi o prezenţă activă în viaţa spirituală a acelei perioade, creaţia sa literară fiind remarcabilă. A scris poezii, drame, cuvântări, scrisori, studii literare, pamflete politice, memorii.
Caius Iulius Caesar a fost asasinat la 15 martie 44 î.Hr. (”Idele lui marte”), într-o întrunire a senatului din Roma, de o conjuraţie de aproximativ 60 de senatori în frunte cu C. Cassius Longinus şi M. Iunius Brutus.
