În 1829, se remarcă cu povestirea „O plimbare pe jos, de la canalul Holmen până la capătul dinspre miazănoapte al insulei Amoger”. În acelaşi an, îşi face debutul în teatru cu vodevilul eroic „Amorul pe turnul Nicolai”, iar în 1830, publică primul volum de „Poezii”.
Jonas Collin îi înlesneşte, în 1833, obţinerea unei burse de călătorie din partea regelui, care i-a permis să întreprindă primul său voiaj în Europa. Acesta l-a inspirat să scrie primul roman, „Improvizatorul”, în 1835.
Recunoașterea internațională
Dar nu romanele aveau să-i asigure gloria de mai târziu, ci basmele pentru copii, pe care a început să le publice din acelaşi an.
În 1845, traducerile în limba engleză ale operei sale au început să atragă atenţia peste hotare. De altfel, Andersen a legat o frumoasă prietenie cu celebrul scriitor Charles Dickens, pe care l-a vizitat pentru prima dată în 1847.
Cu timpul, opera lui Andersen a cucerit întreaga Peninsulă Scandinavă, Statele Unite ale Americii şi chiar Asia. Poveştile sale au fost traduse în peste 125 de limbi străine, iar printre cele mai faimoase se numără: Crăiasa Zăpezii, Prinţesa şi bobul de mazăre, Degeţica, Mica sirenă, Hainele cele noi ale împăratului, Lebedele, Povestea soldăţelului de plumb, Fetiţa cu chibrituri.
Andersen a călătorit foarte mult. La Paris, l-a cunoscut, în 1866, pe pictorul danez Lorenz Frohlich, cel care avea să execute ilustraţiile la aproape 70 din poveştile sale.
La 6 decembrie 1867, Odense, oraşul său natal, îl proclamă cetăţean de onoare. Ultimul său roman, Peter cel norocos, o poveste sentimentală cu implicaţii autobiografice, a văzut lumina tiparului în 1870.
Hans Christian Andersen intrase în atenţia familiei regale, fiind invitat, în repetate rânduri, la reşedinţa acestora, şi petrecându-şi mult timp în compania membrilor săi.
În memoria sa, la 2 aprilie este celebrată Ziua internaţională a cărţii pentru copii, cu scopul de a insufla plăcerea de a citi şi pentru îndreptarea atenţiei către cărţile pentru copii.
Sursa: Agerpres
