Mussolini și încercarea de îmbinare în Roma a măreției imperiale cu modernismul fascist. Elementele uimitoare care pot fi văzute și astăzi
Mausoleul lui Augustus
Plimbarea prin Forumul Roman sau un tur al Colosseumului oferă o perspectivă asupra lumii Romei antice și a împăraților săi. O escală în Vatican vă permite să admirați Catedrala Sfântul Petru, un exemplu arhitectural de putere și măreție din perioada barocă. Cu toate acestea, un aspect al istoriei arhitecturale italiene care probabil că nu se află în mintea turistului obișnuit este influența perioadei fasciste din Italia (1922-1945) asupra mediului construit. Deși bine ascunsă în straturile istorice ale Romei, prezența durabilă a guvernării totalitare sub Benitto Mussolini, a Partidului Național Fascist și a Partidului Fascist Republican poate fi văzută și astăzi.
Mussolini și-a „revendicat moștenirea împăratului roman”
Rămășițele epocii pot fi văzute atât în monumentele antice, cât și în noile proiecte de construcție finalizate la Roma (și nu numai) sub conducerea lui Mussolini. Restaurarea din anii ’30 a Mausoleului lui Augustus (în prezent închis) și a Ara Pacis Augustae [Altarul Păcii] exemplifică rolul creării miturilor fasciste prin intermediul romanității, așa cum a fost atribuit orașului. „Romanità” reprezenta „idealul lumii antice și, în special, al Romei antice”, după cum ne amintește arhitectul peisagist și istoricul Franco Panzini. „A devenit punctul de referință constant al noii națiuni”. „Benito Mussolini se vedea el însuși drept întruchiparea unui împărat roman și a căutat să facă legătura între domnia sa ca Il Duce și Antichitatea Clasică.”
Pentru a sărbători aniversarea a 2.000 de ani de la nașterea primului împărat roman, Augustus, el a aprobat restaurarea Mausoleului lui Augustus, folosit pe atunci ca sală de concerte. În același timp, Ara Pacis Augustae, un altar în aer liber construit inițial în timpul vieții lui Augustus pentru a-i celebra domnia, urma să fie excavat și restaurat. Potrivit istoricului Aristotel Kallis, „aniversarea nașterii împăratului Augustus a oferit oportunități neprețuite pentru o întrepătrundere simbolică între trecutul (roman) și prezentul (fascist)”. Ambele proiecte își aveau rădăcinile în secolul al XIX-lea, dar potențialul politic al finalizării lor în anul aniversării lui Augustus a sporit caracterul urgent al demersului. Prin celebrarea lui Augustus și prin campania arhitecturală pe care o susținea, Mussolini a revendicat moștenirea împăratului roman.
Noile proiecte de construcție au impus ca agenda arhitecturală fascistă să echilibreze istoria cu modernismul. În timp ce valorificarea antichității clasice cerea o îmbrățișare a Romei imperiale, guvernul lui Mussolini intenționa, de asemenea, să-și etaleze propria modernitate.
Palatul Civilizației Italiene
Palazzo della Civiltà Italiana, este o adaptare modernistă a Colosseumului roman
Proiectat de Giovanni Guerrini, Ernesto Bruno La Padula și Mario Romano, Palazzo reprezintă „un semn concret în peisajul roman, un semn arhitectural pentru politica care administra Italia și locuitorii săi”, scrie cercetătorul Alberto Zambenedetti.
Cu forma sa dreptunghiulară simplă și lipsa ornamentelor – în afară de arcadele repetate și suprapuse care imită exteriorul Colosseumului – clădirea îmbină arhitectura modernă cu trecutul clasic. În prezent, zona a fost transformată într-un cartier de afaceri, iar Palazzo della Civiltà Italiana servește ca sediu pentru casa de modă italiană Fendi. O inscripție de la unul dintre discursurile lui Mussolini se întinde pe toate cele patru laturi ale ultimului etaj al clădirii, oferind un indiciu al scopului inițial al zonei.
În ciuda implicării clare a lui Mussolini și a Partidului Fascist Național/Republican în arhitectură, este greu să nu observăm influența fascistă asupra dezvoltării urbane atunci când vizităm Roma.
