La dreapta cadrului se găsea Palatul Sinodal, translat cu vreo 20 de metri mai aproape de clopotniță în 1985.
Tânărul precupeț a fost fotografiat în plin centrul Bucureștiului, probabil între 1906-1920, pe Splaiul Dâmboviței, în dreptul Așezămintelor Brâncovenești.
Acestea din urmă aveau să fie demolate în 1984; în reperele actuale ale zonei, ne-am găsi undeva în colțul de nord-vest al Parcului Unirii.
În planul secund al imaginii se ghicește pavilionul de consultațiuni gratuite al Spitalului Brâncovenesc, terminat la 1906 (mai târziu policlinica spitalului); iar în spatele său, turlele bisericii Domnița Bălașa, singurul edificiu conservat din ansamblul Așezămintelor.
În stânga imaginii, peste drum de Spitalul Brâncovenesc, se găsea cea mai importantă piață de legume din centrul orașului, piața Bibescu Vodă.
Lucru care ne dă un indiciu despre proveniența portocalelor din cobiliță: cel mai probabil că negustorul le cumpăra de la piață și le vindea, cu un mic profit, alături de ceva produse mai neaoșe prin cartierele Bucureștiului.
Unde s-o fi apucat după ce a stat la poză? Poate în lungul Dâmboviței spre Izvor, poate spre Filaret…
Vedere de pe bd. Academiei către casa Greceanu și Grand Hôtel du Boulevard. Eduard Pesky, cca. 1885.
Puține colțuri de București au fost fotografiate la fel de insistent, din toate unghiurile și pentru toate motivele posibile, ca intersecția Căii Victoriei cu bulevardul Elisabeta. Tiraje inepuizabile de cărți poștale, instantanee de stradă, fotografii de presă, ca să nu mai vorbim de imaginile (azi) iconice ale lui Nicolae Ionescu; privind în susul sau în josul bulevardului, spre Capșa sau spre Cercul Militar…
Altfel spus, iată-ne în fața unui portofoliu vizual care riscă să obosească sau, mai rău, să alimenteze prin supraexpunere o imagine unilaterală a Bucureștiului.
Și totuși cât de proaspăt ne-a părut acest cadru surprins de Eduard Pesky în aceleași locuri pe la 1885!
Nu trecuseră nici cincisprezece ani de când primul bulevard al orașului tăiase Calea Mogoșoaiei (devenită între timp Victoriei), coborând spre strada Brezoianu și Cișmigiu.
Tronsonul dintre Universitate și Calea Victoriei, pe care-și așezase și Pesky aparatul, se va numi până la 1930 Bd. Academiei, în vreme ce prelungirea sa la vest de Calea Victoriei primise numele reginei Elisabeta.
Hotelul Herdan, redenumit apoi Grand Hôtel du Boulevard, se născuse odată cu noua arteră și rămăsese ani buni singura construcție aliniată la bulevard – o mândrie urbană stingheră într-un proiect încă neasimilat de oraș.
Fotografia lui Pesky îi pune bine în valoare proporțiile impunătoare pentru Bucureștiul secolului al XIX-lea.
Situația era deja în plină schimbare la momentul realizării fotografiei: în fundal ghicim aripa estică a Palatului Eforiei Spitalelor Civile, încă acoperită de schele. La dreapta cadrului, de cealaltă parte a Căii Victoriei se găsea vechea biserică a mânăstirii Sărindar, care avea să mai dăinuie încă vreo zece ani de la data fotografiei; pe amplasamentul ei se află azi piațeta și fântâna din fața Cercului Militar Național.
Nerăbdarea de acum un secol a unei fetițe care așteaptă și tot așteaptă să se dea în scrânciob, dar domnul fotograf nu mai termină odată, cca. 1906-1912
Feciori și fete în scrânciob, jud. Neamț. Fotograf neidentificat, cca. 1906-1912.
Sursa: Arhiva de Imagine MȚR. Arhiva iese în oraș | #3 | B(o)ulevard
