Ascensiunea unui conducător
În calitate de conducător al Italiei, Mussolini a fost idolatrizat de susținătorii săi. Roberto Farinacci, secretarul Partidului Național Fascist, a fost însărcinat să creeze un cult dedicat liderului. Chiar și Hitler a fost surprins să vadă cât de adorat era Mussolini, când își ținea discursurile în fața oamenilor.
410 milioane de lire au fost cheltuite pentru propagandă, motto-ul său fiind “crede, ascultă, luptă”. Copiii erau îmbrăcați în uniforme și îndoctrinați cu idealurile fasciste ale lui Mussolini. Discursurile sale au făcut oamenii să îl considere unicul salvator al Italiei. Mussolini nu a fost niciodată un mare gânditor politic, crezul său politic fiind mai puțin legat de filozofie și mai mult de eforturile de a schimba Italia.
Motto-ul regimului, „Mussolini are întotdeauna dreptate”, este exemplificat prin decizia de a declara război Etiopiei în 1935, acțiune extrem de sângeroasă, cu mii de etiopieni care au suferit din cauza italienilor. Victoria italiană a fost întâmpinată cu sprijin în Italia, chiar dacă toate rapoartele despre războiul din Etiopia au fost falsificate.
Cum a reușit să se compromită singur
Însă, anii care au urmat au fost plini de greșeli costisitoare, care au dus în cele din urmă la căderea Italiei fasciste. O astfel de greșeală a fost semnarea irațională a unui pact tripartit împotriva comunismului cu Germania și Japonia. Dorind atât de mult susținerea lui Hitler, Mussolini nu a consultat pe nimeni înainte de a semna acest act. Mai mult, Mussolini a fost înșelat de Hitler care se asigurase că pactul însemna că Cehoslovacia nu va fi anexată, ulterior acționând contrar condiției sale. O umilință similară îl aștepta pe Mussolini în 1939 când Hitler promisese să evite ostilitățile timp de trei ani pentru a permite Italiei să se pregătească pentru război. La scurt timp, Hitler a invadat Polonia.
Aflându-se într-o situație dificilă, a continuat să ia decizii ciudate în timpul războiului. A măcelărit tacticile de război, a refuzat să îi informeze pe ofițeri despre planurile sale și a continuat să controleze toate aspectele sociale și politice ale Italiei. S-a izolat treptat de toată scena internațională prin abordarea sa narcisistă și dogmatică. Nu mai era omniprezent, iar popularitatea sa a început să scadă treptat până când propriul popor l-a acuzat că a trădat țara.
În iulie 1943, Marele Consiliu Fascist s-a întors împotriva lui, acuzându-l de toate dezastrele militare și retrăgându-i toate prerogativele de conducător. Ulterior, a fost arestat însă nu pentru mult timp. Fostul său camarad, Adolf Hitler, l-a ajutat să evadeze. În 1945, Axa pierduse războiul, moment în care Mussolini decide să fugă în Elveția. Partizanii italieni reușesc să-l prindă și îl execută. Cadavrul dictatorului a fost dus la Milano, unde a fost atârnat cu susul în jos, în fața unei benzinării de la Piazzale Loreto. Mulțimi de oameni s-au adunat pentru a-l blestema, scuipa și lovi. După ce cadavrul dictatorului italian a fost maltratat de public, corpul neînsuflețit a fost îngropat într-un mormânt nemarcat. Un an mai târziu, a fost dezgropat de neofasciști și furat. Abia în 1957, soția lui Mussolini a reușit să-i mute corpul în mausoleul familiei din Predappio.
