Cu trei zile înainte, pe 25 aprilie, visul lui Mussolini de a reface Imperiul Roman, se spulberase.
Cu Aliații apropiindu-se dinspre sud și cu partizanii antifasciști ocupând oraș după oraș în nordul Italiei, puterea Ducelui se risipea văzând cu ochii.
Dictatorul de 61 de ani, care visa să devină un Iulius Cezar modern, venise la putere cu mai mult de două decenii în urmă, în 1922, când devenise prim-ministru.
Mussolini s-a aliat cu Hitler, colegul său de visuri cotropitoare, în Al Doilea Război Mondial, însă, spre deosebire de armata germană, cea italiană era îmbătrânită și depășită din punct de vedere tehnic.
În iulie 1943, debarcarea Aliată în Sicilia și bombardarea Romei au determinat Marele Stat Major și pe regele Victor Emmanuel al III-lea să îl răstoarne de la putere pe Mussolini și să îl plaseze în arest la domiciliu.
În septembrie 1943, un comando temerar de parașutiști germani l-a salvat pe Mussolini din adăpostul unde fusese dus, în Munții Apenini.
Hitler l-a instalat pe Mussolini ca lider al Republicii Sociale a Italiei (cunoscută și ca Republica de la Salo), un stat-marionetă în nordul Italiei ocupat de germani.
Totuși, pe 25 aprilie 1945, puterea celui de-Al Treilea Reich în nordul Italiei slăbise mult. În condițiile în care bastionul său, Milano, se clătina, Mussolini a acceptat să se întâlnească cu o delegație de partizani în palatul cardinalului Alfredo Schuster.
Cu această ocazie, Ducele a aflat că nemții începuseră negocierile pentru o capitulare necondiționată.
Mussolini a ieșit în trombă din palatul cardinalului și a fugit din Milano cu amanta sa, în vârstă de 33 de ani, Clara Petacci, în automobilul sport Alfa Romeo, producție 1939, pe care el i-l oferise cadou.
A doua zi, cuplul s-a alăturat unui convoi de fasciști italieni și de soldați germani care se îndreptau spre nord, în direcția lacului Como și a frontierei cu Elveția.
Mussolini și-a pus o cască și o manta a Luftwaffe, însă deghizarea nu i-a folosit la mare lucru atunci când partizanii au oprit convoiul în orașul Dongo, pe 27 aprilie.
Capul său ras și rotund și bărbia proeminentă l-au dat de gol.
Partizanii i-au arestat pe Mussolini și pe Petacci și, temându-se că germanii ar putea încerca din nou să-l elibereze, au ascuns cuplul într-o fermă îndepărtată, peste noapte.
A doua zi, cei doi au fost luați de la fermă și duși în sătucul Giulino di Mezzegra, pe malul lacului Como.
Li s-a ordonat să stea în fața unui zid de piatră aflat la intrarea Vilei Belmonte și au fost amândoi executați cu o rafală de mitralieră.
Identitatea trăgătorului nu a fost stabilită cu certitudine, însă este probabil că acesta a fost comunistul Walter Adislo, unul dintre comandanții partizanilor.
Se știe însă cu siguranță ce s-a întâmplat cu trupul lui Mussolini în orele de după execuție. Puțin înaintea zorilor zilei de 29 aprilie, cadavrele lui Mussolini, Petacci și altor 14 fasciști au fost urcate într-un camion și descărcate ca niște gunoaie în Piazzale Loreto din Milano, un loc simbolic pentru forțele antifasciste.
Acolo, cu opt luni în urmă, fasciștii, acționând la ordinele SS, au expus public cadavrele a 15 partizani executați.
După arestarea lui Mussolini, în 1943, mulțimile entuziasmate au mutilat fotografii ale dictatorului. De data aceasta, au avut posibilitatea de a face același lucru cu cadavrul său.
Au înjurat, au arucant cu legume și ouă, spre corpul mort al lui Mussolini, după care au început să-l lovească și să-l scuipe.
O femeie nu s-a mulțumit cu atât și a descărcat încărcătorul unui pistol în Il Duce. „Cinci focuri pentru cei cinci fii ai mei asasinați!”
Apoi, mulțimea a atârnat corpurile lui Mussolini, Petacci și celorlalți fasciști de picioare.
La începutul după-amiezii, trupele americane au ordonat ca trupurile să fie date jos, iar cadavrul ciuruit al lui Mussolini să fie dus la morga orașului.
Un fotograf american a avut ideea macabră de a înscena o ultimă îmbrățișare a trupurilor mutilate ale lui Mussolini și Petacci pe care a imortalizat-o.
În timp ce Armata Roșie se apropia de Berlin, Hitler a aflat vestea morții lui Mussolini. Înțelegând ce soartă îl așteaptă și decis să nu dea inamicilor satisfacția de a-l ucide și de a-i mutila cadavrul, Hitler s-a sinucis pe 30 aprilie, iar trupul său a fost incinerat.
Corpul lui Mussolini a fost înmormântat într-o groapă anonimă în cimitirul din Milano. Însă amplasarea acesteia nefiind secretă, erau frecvente pelerinajele antifasciștilor care obișnuiau să o profaneze.
În duminica Paștilor din 1946, Domenico Leccisi și colegii săi fasciști au dezgropat corpul lui Il Duce, l-au spălat într-o fântână din apropiere și l-au suit într-o roabă până la o mașină cu care au fugit.
Biletul explicativ semnat „Partidul Democrat Fascist” arăta că formațiunea nu a mai putut suporta „insultele canibale aduse de gloata umană strânsă în Partidul Comunist”.
După ce guvernul italian a recuperat cadavrul lui Mussolini, a păstrat secret locul timp de un deceniu.
În 1957, premierul nou-desemnat Adone Zoli avea nevoie de sprijinul unui partid de extremă dreapta. De aceea, a predat osemintele lui Mussolini văduvei acestuia.
După 11 ani petrecuți într-o mănăstire capucină, cadavrul a fost îngropat în cele din urmă în cripta familiei din orașul său natal, Predappio.
