La sfârșitul secolului al XVIII-lea, muselina din Dhaka a devenit o nouă modă și a câștigat atât admirație, cât și notorietate în întreaga Europă. Rochiile și bluzele din materialul extrem de transparent mai mult dezgolea decât acoperea, așa că folosirea muselinei a generat scandal.
Marco Polo a fost primul care a descris muselina, spunând că provine din Mosul, Irak.
În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, Bengal (acum Bangladesh) a devenit cel mai important exportator de muselină din lume, Dhaka fiind capitala comerțului mondial cu această țesătură.
A devenit extrem de populară în Franța secolului al XVIII-lea și în cele din urmă s-a răspândit în mare parte din lumea occidentală.
Povestea muselinei de Dhaka
Museliana de Dhaka era obținută într-un proces în 16 pași, folosind bumbac rar care se găsea doar pe malurile sfinte ale râului Meghna.
Prin urmare, această pânză a fost considerată una dintre cele mai mari comori din în acea epocă.
Negustorii greci și arabi obișnuiau să comercializeze muselina în portul Aduli de la Marea Roșie și în India.
Muselina era dată la schimb pe coarne de rinocer, carapace de broască țestoasă și fildeș.
Romanii apreciau foarte mult muselina și dădeau monede de aur pentru a cumpăra materialul din sudul Indiei și Deccan. Ei au introdus muselina în Europa, unde în curând a fost la mare căutare.
Existau mai multe tipuri de muselină de Dhaka, care erau populare. Cele de înaltă calitate au fost onorate cu nume speciale de către poeți.
Numele celei mai bune museline a fost baft-hawa, „aer țesut”!
Muslinele erau considerate moi și ușoare ca vântul. Călătorii care luaseră contact cu materialul prețios spuneau că țesătura era atât de fluidă că putea fi trasă printr-un inel.
Un călător a scris că o muselină din Dhaka, cu o lungime de 60 de metri putea intra într-o cutie de buzunar. Acest lucru oferă o idee despre cât de delicată este țesătura.
Utilizarea muselinei de Dhaka
În mod tradițional, muselina de Dhaka era preferată pentru a face jamas și sari. De asemenea, a fost folosit pentru confecționarea articolelor de îmbrăcăminte asemănătoare tunicii pentru bărbați.
În Marea Britanie, a dus la o schimbare a modei aristocrației.
Aceste ținute păreau similare cu lenjeria intimă.
Într-una dintre operele satirice realizate de Isaac Cruikshank, o femeie îmbrăcată într-o rochie lungă și strălucitoare din muselină de Dhaka este complet expusă prin țesătura transparentă.
Asta a avut efectul contrar!
Muselina de Dhaka a avut un mai mare succes! A devenit una dintre cele mai scumpe țesături din acea epocă.
Muselina de Dhaka avea nume mari printre fani, ca împărătesa Josephine Bonaparte, regina Marie Antoinette și Jane Austin.
Dar, la fel cum pânza a câștigat popularitate, pe măsură ce Europa a intrat sub influența ideilor marxiste, și-a pierdut-o.
Arta pierdută
Așa că muselina de Dhaka a dispărut la începutul secolului al XX-lea. Nu doar din Europa, ci a dispărut din întreaga lume.
Singurele mostre care au supraviețuit sunt stocate în siguranță în muzee și colecții private.
Oamenii secolului al XX-lea nu erau conștienți de tehnicile de realizare a țesăturii.
Mai mult, bumbacul folosit, în principal, pentru fabricarea muselinei din Dhaka numit Gossypium Arboreum, cunoscut și sub denumirea locală de Phuti Karpas, a dispărut în forma sa originală.
Producția de muselină scădea atât de repede din cauza încercărilor autorităților coloniale britanice de a suprima întreaga cultură a țesutului. Odată cu debutul războiului, sărăcia, foametea și cutremurele și-au pus amprenta pe regiune.
Majoritatea țesătorilor au început să folosească țesături de calitate scăzută, alți țesători au devenit fermieri.
Acesta este modul în care muselina de Dhaka aproape a dispărut.
Încercările de reînviere
Cercetătorii din Bangladesh și Marea Britanie depun eforturi pentru a revigora această țesătură.
Zaria Gorvett, reporter pentru BBC Future, a vorbit de un proiect numit Drik PL, lansat de o agenție de fotografie în anul 2014.
Acest proiect colaborează cu botaniștiși meșteșugari pentru a reînvia tehnicile de țesut ale muselinei.
Eforturile combinate ale cercetătorilor din diferite institute și țări vor pune în cele din urmă mai multă lumină asupra acestei țesături în epocile următoare.
Această țesătură enigmatică a avut o mare popularitate cu secole în urmă. Cercetătorii vor să-i ofere aceeași strălucire și în epoca actuală.
Cine știe, poate muselina de Dhaka va deveni la fel de populară în viitor ca și în trecut.
