Constantin Arion era deosebit de activ în plan social și politic, căutând să diminueze criticile la adresa sa prin cultivarea ostentativă a unor relații inclusiv cu opozanți politici ori critici ai conservatorilor junimiști precum Ion Luca Caragiale, Barbu Ștefănescu-Delavrancea ori Constantin Dobrogeanu-Gherea.
Revenirea la putere a conservatorilor i-a asigurat un nou mandat la învățământ lui Constantin C. Arion, în timpul guvernelor conduse de Petre P.Carp (1911-1912), respectiv de Titu Maiorescu (1912-1914), în timpul acestuia din urmă Arion deținând și portofoliile Afacerilor Interne și Agriculturii.
În această perioadă a devenit și membru al Academiei.
În timpul Primului Război Mondial Constantin C. Arion a făcut parte din tabăra redusă numeric a politicienilor germanofili, susținători ai Triplei Alianțe, alături de figuri notabile precum Alexandru Marghiloman.
Frații Arion au rămas în București în timpul ocupației germane, Virgil Arion colaborând fățiș și entuziast cu Puterile Centrale.
Citește și România sub ocupația germană. Ingineria inginerului Gross
Virgil și Constantin C. Arion au susținut inclusiv ideea înlocuirii Regelui Ferdinand cu un arhiduce austriac!
În timpul guvernului pro-german condus de Alexandru Marghiloman, Constantin C. Arion a condus Ministerul Afacerilor Străine, în mandatul său având loc atât unirea Basarabiei cu România (27 martie 1918) dar și semnarea Tratatului de Pace de la București (7 mai 1918).
Ulterior, versatilul Constantin C. Arion a aderat la Liga Poporului condusă de generalul Alexandru Averescu, pe listele căruia reușește să fie ales în Parlament în 1919, dar a căzut repede în dizgrație sub presiunea opiniei publice, din cauza poziției sale filo-germane.
A reușit totuși să evite arestarea, spre deosebire de fratele său Virgil Arion, care a fost chiar deținut pentru această colaborare.
Constantin C. Arion a încercat în zadar să explice circumstanțele acțiunilor sale și să obțină reabilitarea sa politică, fostul înalt membru al sistemului politic antebelic murind aproape anonim, la 27 iunie 1923.
Sursa: Arhivele Diplomatice ale MAE
