Diplomatul şi economistul Dag Hammarskjold, al doilea secretar general al ONU (1953-1961), laureat postum al Premiului Nobel pentru Pace (1961) s-a născut la 29 iulie 1905, la Jonkoping.
Războiul din Congo
În anul 1960 fosta colonie belgiană Congo și-a declarat independența, dar la scurt timp a intrat într-o stare de război civil, război în care marile puteri (Statele Unite și URSS) sprijineau fracțiuni opuse.
ONU a intervenit în conflictul din Congo cu o misiune de menținere a păcii, Hammarskjöld făcând patru vizite în această țară, în încercarea de a găsi o rezolvare a conflictului.
Uniunea Sovietică a criticat politica ONU în Congo, cerând demisia lui Hammarskjöld și înlocuirea funcției de secretar-general al ONU cu o troikă reprezentând statele capitaliste, comuniste și nealiniate.
Hammarskjöld a intrat în conflict și cu interesele economice ale unor companii miniere belgiene care controlau producția din provincia rebelă Katanga.
În ultima din vizitele sale în Congo a încercat să negocieze o încetare a focului între trupele ONU și forțele din Katanga condusă de Moise Tshombe.
În timp ce se deplasa în noaptea de 17-18 septembrie 1961 pentru a se întâlni cu Moise Tshombe avionul lui s-a prăbușit în condiții misterioase lângă Ndola, Rhodesia de Nord (acum Zambia).
În ciuda a numeroase speculații legate de cauzele prăbușirii avionului și de eventualii autori ai acestui act, totul a rămas un mister.
Cariera
Doctor în drept şi economie politică al Universităţii din Uppsala, Hammarskjold a fost numit, în 1933, profesor de economie politică la Universitatea din Stockholm.
Ulterior, a fost secretar general al Ministerului de Finanţe (1936-1945) şi preşedintele Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Suediei (1941-1948).
În 1947 a fost numit consilier financiar în Ministerul Afacerilor Externe, cu rang de ministru plenipotenţiar, iar în 1951 a devenit ministru de stat.
În calitate de adjunct al ministrului de externe, a participat activ la lucrările Organizaţiei pentru Cooperare Economică Europeană (OEEC), al cărei vicepreşedinte a fost, şi la lucrările Consiliului Europei.
Hammarskjold a participat, în calitate de vicepreşedinte al delegaţiei suedeze, la cea de-a şasea sesiune a Adunării Generale a Naţiunilor Unite de la Paris (1951-1952) şi, în calitate de preşedinte al delegaţiei ţării sale, la cea de-a şaptea sesiune a Adunării Generale a ONU de la New York (1952-1953).
Secretar general al ONU
Dag Hammarskjold a fost ales de Adunarea Generală a ONU în funcţia de secretar general al organizaţiei la 7 aprilie 1953.
A fost reales pentru un nou mandat de cinci ani la 26 septembrie 1957. El a fost cel de-al doilea secretar general al ONU, după demisia norvegianului Trygve Lie.
În timpul mandatului său, Dag Hammarskjold a conferit postului de secretar general al ONU o nouă autoritate.
Conştient de ţelurile Organizaţiei şi cu multă pricepere, el s-a folosit în anii ce au urmat numirii sale în funcţie de unele nişe din Carta ONU pentru a extinde sarcinile şi domeniile de activitate ale secretarului general.
Politica promovată de el a vizat protejarea naţiunilor mici în faţa celor puternice.
Misiunile ONU de menţinere a păcii au reuşit să limiteze consecinţele a trei mari conflicte internaţionale: criza Canalului de Suez în 1956 şi conflictele din Liban şi Laos.
În 1960, după izbucnirea războiului de secesiune în R.D. Congo, Hammarskjold a obţinut aprobarea pentru trimiterea unei misiuni de menţinere a păcii.
El însuşi s-a oferit să conducă negocierile între părţile aflate în conflict.
Una dintre aceste misiuni i-a fost fatală.
