Adesea, ei sunt întâlniți sub denumirea de „cei șapte adormiți”. Peștera celor Șapte Sfinți din Efes, așezată în Muntele Ohlonului, este identificată de tradiția creștină cu aceea în care și-a dat sufletul Sfânta Maria Magdalena.
Legenda celor șapte tineri din Efes este prezentă și în cultură islamică, fiind consemnată în Coran (sura 18, versetele 9-26).
Sfinții șapte tineri din Efes sunt mijlocitori ai somnului, cei cu insomnii făcând adesea rugăciuni către aceștia.
Cei șapte tineri au trăit la jumătatea secolului al III-lea, în cetatea Efes (actuală regiune Seljuk, vestul Turciei). Sfinții tineri din Efes sunt șapte frați creștini, iubitori de Dumnezeu și mult rugători pentru pacea lumii.
Tradițiile locului păstrează mai multe variante. Astfel, frații Maximian, Malchus, Martinian, Dionisius, Ioan, Serapion și Constantin au fost zidiți de vii într-o grotă în timpul împăratului persecutor Deciu, fiind gășiți dormind acolo după două sute de ani. Ei s-ar fi trezit în anul 446 d.Hr, iar Malchus ar fi mers să cumpere pâine, plătind-o cu o moneda având chipul împăratului Deciu.
Sinaxarul mărturisește însă o istorie diferită de cea dintâi, însă esențial asemănătoare.
Numele praznuite în dată de 4 august sunt următoarele: Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan și Constantin. Vedem că există unele diferențe față de prima tradiție. Tot în timpul împăratului Deciu are loc și minunea din calendar.
Prigoana lui Deciu
Împăratul Deciu, începând prigoană împotriva creștinilor, a hotărât că cine nu slujește idolilor, să fie omorât fără de milă. Astfel, Maximilian, fiul prefectului orașului, și alți șase tineri din familii bune (sau frați), care slujeau în armată, mult se întristau pentru cele se petreceau.
Când era anunțat un sacrificiu creștin public, cei șapte tineri se retrăgeau în biserică, pentru a se ruga. Păgânii au denunțat acest obicei al lor.
