Evenimentul Istoric > Articole online > România regală > Mihail Manoilescu, condamnat de comuniști la 15 ani de temniță grea după ce murise în închisoarea Sighet, și Planul autostrăzilor României realizat de el în 1938
Articole online

Mihail Manoilescu, condamnat de comuniști la 15 ani de temniță grea după ce murise în închisoarea Sighet, și Planul autostrăzilor României realizat de el în 1938

Deși murise la sfârșitul anului 1950 în închisoarea de la Sighet, fără a fi judecat, în 1951 autoritățile comuniste i-au intentat un proces, fiind condamnat „în lipsă”, pe 12 aprilie același an la 15 ani de temniță grea și 10 ani degradare civică.

Mihail Manoilescu s-a născut la 9 decembrie 1891, la Tecuci, într-o familie aristocratică moldoveană, ai cărei reprezentanți au fost carbonari, unioniști, socialiști, conservatori

„Cel mai îndepărtat dar și cel mai ilustru strămoș al meu a fost Logofătul Tăutu, atâtea decenii cel dintâi sfetnic al lui Ștefan cel Mare și al urmașului său Bogdan.

Un descendent al marelui logofăt, Ioniță Tăutu – frate cu străbunica mea Marghiolița Tăutu – este autorul constituției cărburnarilor la 1821 (vezi în special lucrările lui Barnoschi).

Bunicul mamei mele, clucerul Constantin Bădărău – fiul Marghioliței Tăutu și al vel serdarului Niculiță Bădărău – a fost deputat în Divanul ad-hoc al Moldovei în două rânduri: în 1857 și 1859, ales al boierilor mici din județul Iași.

Deși fusese secretarul lui Vogoride, era unionist pasionat, ceea ce l-a făcut să-și cheltuiască toată averea în lupta pentru triumful cauzei Unirii.

Tatăl meu, care, deși absolvent al Academiei Mihăilene în fruntea promoției sale, a rămas toată viața un institutor, a fost militant entuziast al Partidului Socialist, prieten cu Ion Nădejde și Constantin Mille.

În sfîrșit, vărul mamei mele, avocatul și profesorul Alexandru Bădărău, <<Vulturul Moldovei>>, a fost ministru de Justiție în 1904-1905 și apoi de Lucrări Publice în 1912-1913 în guvernele conservatoare și era cunoscut ca cel mai dinamic și cel mai popular dintre toți colaboratorii politici ai lui Take Ionescu”, scrie Manoilescu în Memoriile sale, publicate abia în 1993 la Editura Enciclopedică.

În 1910, tânărul Manoilescu a reușit să intre primul la Școala de Poduri și Șosele din București, pe care a absolvit-o ca șef de promoție, la fel ca și tatăl său, în 1915.

După primul război mondial, Manoilescu a fost funcționar cu rang secundar în guverne liberale și averesciene.

În anul 1926, aflat într-o misiune economică în Italia, îl cunoaște pe dictatorul fascist Benito Mussolini, al cărui admirator devine.

Partizan al revenirii regelui Carol al II-lea pe tronul României, Manoilescu este întemnițat în toamna anului 1927, dar este achitat la procesul ținut în 1928.

În 1929, a publicat la Paris, la editura Giard, în colecția Bibliothèque Économique Internationale, prima versiune a operei sale fundamentale La théorie du protectionisme et de l’echange international (cu versiuni în italiană și engleză).

După revenirea pe tron a regelui Carol al II-lea, Manoilescu a fost foarte influent în cadrul camarilei regale, fiind ministru pe resort economic în diverse guverne țărăniste.

În paralel, a desfășurat o mare activitate teoretică în domeniul economic, în țară, Italia și Portugalia.

Ideile sale corporatiste și protecționiste încep să fie adoptate în Brazilia, în scopul dezvoltării industriale a acestei țări.

În 1937, Manoilescu a început să finanțeze publicația Buna Vestire, oficios al organizației Garda de Fier. A fost și membru în Senatul legionar.

În 1938, și-a aplicat ideile economice în cadrul unui experiment în Transilvania. Tentativa a eșuat, după cum spune el, din cauza adversarilor săi politici, astfel că el a suferit mari pierderi financiare.

 

 

Pagini: 1 2

Registration

Aici iti poti reseta parola

Abonare la notificari Doriți să primiți notificări atunci când publicăm ceva interesant? NU DA