Anthony Quinn a început să practice boxul, dar a renunţat repede la cariera sportivă în favoarea artelor şi arhitecturii. A studiat în cadrul unor seminarii private sub îndrumarea lui Frank Lloyd Wright (1867-1959), faimos arhitect şi specialist în design interior.
Wright avea să devină una dintre cele mai importante influenţe pentru cariera viitorului actor, dar nu datorită cursurilor de artă, ci pentru că a sesizat talentul actoricesc al lui Quinn şi l-a încurajat să se dedice actoriei.
Zorba Grecul
În 1964 avea să întrupeze pe ecran pe Zorba Grecul, în filmul omonim al lui Michael Cacoyannis. Anthony Quinn a realizat unul dintre personajele sale cele mai celebre şi pentru care a primit Premiul National Board of Review pentru cel mai bun actor şi a fost nominalizat la alte trei premii: Oscar, BAFTA şi Globul de Aur. De altfel, succesul lui Anthony Quinn în acest rol a fost atât de însemnat, încât l-a repetat de peste 360 de ori în muzicalul „Zorba”, pus în scenă atât pe Broadway, cât şi la Centrul Kennedy din Washington D.C.
Debutul
După o serie de roluri obscure pe scena de teatru, Anthony Quinn debutează pe marele ecran în 1936, în filmul „Parole”, apoi apare în filmul „The Milky Way”. La sfârşitul anilor ’30 a apărut în multe filme, între care se disting „Waikiki Wedding” (1937) de Frank Tuttlem sau „The Buccaneer” (1938) şi „Union Pacific” (1939) ambele regizate de Cecil B. De Mille, socrul actorului (în 1937, Anthony Quinn s-a căsătorit cu fata regizorului, Katherine).
În anii ’40 a avut roluri negative în filmele „City for Conquest” (1940) de Anatole Litvak, „The Ghost Breakers” (1940) de George Marshall, „Blood And Sand” (1941) de Rouben Mamoulian, „They Died with Their Boots On (1941)” de Raoul Walsh, „The Black Swan” (1942) de Henry King, „Larceny Inc” (1942) de Lloyd Bacon, „The ox-bow incident” (1943) de William Wellman, „Buffalo Bill” (1944) regizat tot de Wellman, „Back To Bataan” (1945) de Edward Dmytryk, „Sinbad the Sailor” (1947) de Richard Wallace.
Premiul Oscar
În următorul deceniu s-a consacrat ca stea de cinema, în special prin prestaţia actoricească din „Viva Zapata” (1952), un film de Elia Kazan cu Marlon Brando în rolul principal. Interpretarea lui Quinn a fost răsplătită cu un Oscar pentru cel mai bun actor într-un rol secundar. Prestaţia sa ca actor i-a reţinut atenţia regizorului italian Federico Fellini, care l-a distribuit în „La Strada” (1954).
După o apariţie reuşită în acest film al lui Fellini, Anthony Quinn s-a remarcat decisiv în faţa publicului cinefil în „Lust for Life” (1956), regizat de Vincente Minnelli. Astfel, interpretarea pictorului Paul Gauguin îi aduce, în 1956, al doilea Oscar, tot pentru rol secundar, precum şi o nominalizare la Globurile de Aur.
A urmat nominalizarea la Oscar pentru cel mai bun actor în urma filmului „Wild is the Wind” (1957). Alte filme în care a jucat la sfârşitul anilor ’50 au fost „Notre-Dame De Paris” (1957) de Jean Delannoy, „The River’s Edge” (1957) de Alan Dwan, „Black Orchid” (1959) de Martin Ritt, „Last Train from Gun Hill” (1959) de John Sturges sau „Warlock” (1959) de Edward Dmytryk. De asemenea în această perioadă a regizat filmul „The Buccaneer” (1958), un remake al unui film regizat de Cecil B. De Mille, precizează site-ul cinemagia.ro.
În anii ’60, Anthony Quinn a apărut în „The Guns of Navarone” (1961) de J. Lee Thompson, „Barrabás” (1962) de Richard Fleischer, „Lawrence of Arabia” (1962) de David Lean, „A High Wind in Jamaica” (1965) de Alexander Mackendrick.
În 1969, a făcut parte din distribuţia filmului „The Secret of Santa Vittoria”, pentru care a primit o nouă nominalizare Globurile de Aur pentru cel mai bun actor. Au urmat apariţii în peliculele „The City”, „The Man and the City” – pentru televiziune, dar şi în „Messenger of God” (1976), „Lion of the Desert” (1980).
A fost răsplătit, în 1987, cu premiul de onoare Cecil B. DeMille, pentru întreaga carieră, în cadrul ceremoniei de decernare a Globurilor de Aur.
„Gotti”
Anii ’90 au însemnat pentru Anthony Quinn o dublă nominalizare, la Globul de Aur şi Premiile Satellite pentru prestaţia sa din mini-serialul „Gotti” (1996), unde l-a avut partener pe platourile de filmare pe Armand Assante. Ultimul film artistic în care şi-a făcut apariţia este „Avenging Angelo”, o comedie din distribuţia căreia a făcut parte şi Sylvester Stallone.
Anthony Quinn a fost şi scriitor, dovada reprezentând-o cele două cărţi de memorii – „The Original Sin” (1972) şi „One man Tango” (1997). A fost recompensat cu o stea pentru film pe Bulevardul Walk of Fame din Hollywood.
După divorţul de fiica regizorului Cecil B. De Mille, Katherine (cu care a avut trei copii), Quinn a mai fost căsătorit cu Iolanda, până în 1993, apoi cu secretara sa, Kathy Benvin.
Anthony Quinn şi-a petrecut ultimii ani din viaţă în Bristol, Rhode Island. A murit la 3 iunie 2001, în Boston, la vârsta de 86 de ani.
Sursa: Agerpres
