Marozia, una dintre primele politiciene din istorie. Amantă de papă și regină
Marozia s-a născut într-o familie care era deja bine stabilită în politica Romei. Ambițiile politice ale Maroziei au fost evidente încă de la o vârstă fragedă. În 904, s-a căsătorit cu Alberic de Spoleto și și-a folosit poziția de regină pentru a promova interesele familiei sale, după ce fusese la 15 ani amanta papei Sergiu al III-lea.
Ea a avut și un fiu, Alberic, care era destinat să devină unul dintre cei mai puternici bărbați din Roma. După moartea soțului ei, Marozia a continuat să-și exercite influența asupra peisajului politic al Romei. Ea a jucat un rol major în alegerea Papei Ioan al X-lea în 914 și și-a folosit influența pentru a-și asigura sprijinul pentru interesele familiei ei. Puterea Maroziei a atins apogeul la începutul secolului al X-lea, când avea legături strânse cu Sfântul Imperiu Roman, ceea ce i-a conferit o putere și o influență și mai mare. Marozia a fost căsătorită și cu Hugh d’ Arles, rege al Italiei, cei doi fiind înlăturați chiar de fiul acesteia, ducele Alberic al II-lea, care a și întemnițat-o pe viață pe mama sa.
În ciuda puterii sale, Marozia nu a fost lipsită de dușmani, întrucât a fost foarte antipatică poporului, care o vedea ca un simbol al corupției și tiraniei. Dușmanii ei au acuzat-o că își folosea puterea pentru a se îmbogăți comportament reprobabil, recurgând inclusiv la crimă și adulter. În ciuda opiniilor negative ale ei, influența Maroziei a fost de netăgăduit. Ea a jucat un rol major în politica Romei timp de peste două decenii, iar familia ei a continuat să-și exercite puterea și influența pentru generații după moartea ei.
Moștenirea Maroziei este una complexă și contradictorie. Pe de o parte, ea a fost pioniera pentru femei într-o perioadă în care femeile erau în mare parte excluse din viața politică. Pe de altă parte, metodele ei și reputația rămasă au aruncat o umbră asupra moștenirii.
