Marina Cantacuzino: Femeia care a petrecut 18 ani învățând despre iertare în fața atrocității
Strada care poartă numele bunicului ei, 1999
În noaptea în care Nicolae și Elena Ceaușescu au fost împușcați de un pluton de execuție în fața camerelor de televiziune, iar cadavrele lor însângerate au făcut înconjurul lumii în timp ce zăceau împrăștiate pe jos în spatele unui tribunal din orașul Târgoviște, bunica ei, o exilată româncă care locuia într-o căsuță dintr-un mic sat din Kent, a aprins o lumânare la fereastră și s-a rugat pentru eliberarea țării sale. Ea nu ar fi aplaudat niciodată o astfel de execuție, dar nu exista nicio îndoială în mintea ei că dictatorul a cărui domnie brutală condamnase milioane de compatrioți la moarte și suferință merita ceea ce a primit.
Povestea familiei sale a fost strâns legată de destinul tumultuos al României
„Nu am trăit niciodată în România, dar aceste întrebări rămân – de identitate, de percepție – devin tot mai urgente odată cu trecerea timpului. Ce este această țară în care rădăcinile familiei mele sunt atât de adânci? Și ce este cu asociațiile pe care România le declanșează în lumea exterioară? Mi-aș dori ca bunica mea să mai fie încă prin preajmă pentru a mă ajuta să răspund la aceste întrebări” dar a murit la Londra în 1992.
Născută în anul 1960, la Londra, femeia era doar pe jumătate româncă, cu un nume care să o dovedească – „eram considerată exotică. România avea acest efect asupra oamenilor. Cu limba sa romanică, creștinismul răsăritean, invaziile istorice de la romani la Imperiul Otoman – ca să nu mai vorbim de moștenirea durabilă a lui Dracula – România a sunat întotdeauna ca un tărâm fantastic îndepărtat. Anii lungi de comunism nu au făcut decât să sporească misterul, amestecul grotesc de tiranie și minciună al lui Ceaușescu exercitând o fascinație sinistră asupra Occidentului. În timp ce 23 de milioane de români trăiau în sărăcie, Nicolae și Elena Ceaușescu duceau o viață de o opulență uluitoare”.
În anul 1976, Marina, împreună cu sora sa, au călătorit pentru prima data în România însoțite de tatăl lor, cu prilejului unui turneu de prelegeri Swan Hellenic pe care acesta îl conducea. În timpul călătoriei, aceștia au vizitat siturile incluse în patrimoniul mondial UNESCO ale mănăstirilor pictate din Moldova, bisericile de lemn și satele săsești din Transilvania. De asemenea, ei au avut ocazia să descopere modul de viață țărănesc, care era încă foarte viu în sate, deși drumurile erau impracticabile pe timp de ploaie și doar căruțele trase de cai puteau fi folosite pentru transport.
Cu toate acestea, în pofida reperelor istorice și ale peisajelor uimitoare, ea nu putea uita că se află în spatele Cortinei de Fier. După spusele femeii, românii erau afundați în economia sumbră și nefuncțională a comunismului, cu deșeuri industriale poluante și o lipsă gravă de alimente.
În vizita din România, familia sa a petrecut ore îndelungate în apartamentele slab luminate, pline de mobilier în stil sovietic, savurând gogoși și sorbind țuică. Polițiștii stăteau la fiecare colț, iar străinii îi priveau cu suspiciune. Fuseseră avertizați că Securitatea românească era omniprezentă, iar unul din patru români erau informatori.
Marina Cantacuzino, împreună cu sora și tatăl ei în România, 1976
Vizita din România după execuția lui Ceaușescu
„Am vizitat din nou România la câteva săptămâni după execuția lui Ceaușescu, împreună cu un avion plin de alți jurnaliști cărora li se permitea în sfârșit accesul în țara care a folosit violența pentru a-și răsturna guvernul. Ne-am plimbat pe bulevardele pline de zăpadă ale Bucureștiului, liniștea morbidă și străzile pustii nefiind doar o amintire a autorității lui Ceaușescu, ci și un memento că aceasta era o țară îngenuncheată. Și totuși, în ciuda haosului economic al comunismului, care îi lăsase pe cetățenii săi fără combustibil pentru mașini și fără alimente pentru cămara lor, românii obișnuiți erau convinși că vor fi eliberați în curând de suferința vieții lor cotidiene.
Undeva, pe drumul de după 1989, distanța dintre România și Marea Britanie s-a redus. România a aderat la UE în 2007 și, dintr-o dată, de aproape și personal, românii au fost acum văzuți într-o lumină ceva mai puțin favorabilă – de aici și comentariul vecinului meu atunci când am plecat în România, din nou cu sora mea: „Ai grijă la geantă”. Remarca a durut, dar prejudecata era larg răspândită.”
În ciuda faptului că mulți dintre britanici nu au o părere prea bună despre români, Institutul pentru Economie și Pace a clasificat România pe locul 24 în topul celor mai sigure țări din lume, fiind cu câteva locuri peste Marea Britanie. Acest lucru l-a garantat și Marina Cantacuzino: „ La întoarcerea mea din România, recunosc că am avut o oarecare plăcere să pot spune vecinului meu că nu mi s-a furat poșeta în toate cele două săptămâni cât am stat acolo.”
