Online

JAFUL trenului de către cei patru PRIM-MINIŞTRI. Un episod unic în ISTORIE

 Cătălin Pena
JAFUL trenului de către cei patru PRIM-MINIŞTRI. Un episod unic în ISTORIE

Simbolul luptei pentru independența Poloniei, Józef Piłsudski (foto), ajungea, în 1905, după izbucnirea revoluției din Imperiul Ţarist, șeful Unității de Luptă a Partidul Socialist Polonez (PPS), care punea la cale atentate împotriva funcționarilor țariști ori a polițiștilor, organiza eliberarea prizonierilor, ataca bănci, oficii poștale și trenuri, procurând astfel mijloacele financiare necesare desfășurării activității partidului.

În noiembrie acelaşi an, după scindarea PPS, Piłsudski şi apropiaţii săi au fondat Partidul Socialist Polonez-Aripa Revoluționară. După înfrângerea revoluției,împreună cu câțiva colaboratori, a atacat, pe 26 septembrie 1908, potrivit istoricului Slawomir Koper, trenul poștal în localitatea Bezdany, din apropiere de Vilnius, furând 200.000 de ruble. Acțiunea a intrat în istorie ca „lovitura celor patru prim-miniștri“, deoarece autorii jafului, Józef Piłsudski, Walery Sławek, Aleksander Prystor și Tomasz Arciszewski, aveau să ajungă premieri ai celei de-A Doua Republicii Polone.

Mareșalul Józef Piłsudski (1867-1935) reprezintă simbolul independenței Poloniei, cucerită în anul 1918. Aceasta s-a întâmplat după 123 de ani de așa-numite anexări, adică împărțiri ale pământurilor poloneze între Rusia, Prusia și Austria, care le-au acaparat de trei ori și au încercat să-i priveze pe polonezi nu doar de patrie, ci și de limba, tradițiile și cultura lor.

Piłsudski s-a aflat în fruntea statului polonez renăscut, a înființat armata și bazele democratice ale acestuia. În noiembrie 1918 a recunoscut dreptul femeilor la vot. A fost premier în două rânduri. A fost prieten al familiei regale a României, s-a aflat în România în lungi vacanțe și de patru ori în cadrul unor vizite oficiale (1922, 1928, 1931, 1932). De asemenea, a avut merite deosebite pentru întregul continent – în anul 1920, câștigând Bătălia pentru Varșovia, cunoscută în Polonia ca „miracolul de pe Vistula”, și-a apărat propria țară dar a apărat și Europa în fața bolșevicilor - preț de câteva decenii.

Iniţiativa celor Trei Mări, sau Intermarium, îi aparţine tot marelui om de stat polonez . El a militat pentru crearea unei federaţii de state, de la Marea Baltică la Marea Neagră şi Adriatică, ca un tampon între Germania şi Rusia, care fiecare în parte constituiau ameninţări pentru ţările membre. Din Intermarium urmau să facă parte Polonia, România, Ungaria, Cehoslovacia, Ucraina, Belarus şi ţările baltice, având ca scop principal apărarea comună în faţa pericolului bolşevic, dar şi contra imperialismului german.

 

Lui Walery Sławek o bombă i-a explodat în mână în timpul atacului trenului. Şi-a pierdut ochiul stâng, trei degete de la mâna dreaptă și două de la stânga. Mai mult, a rămas surd de urechea stângă. Sławek purta barbă pentru a-i acoperi numeroasele cicatrice de pe față.

Slawek, născut în 1879 şi mort în 1939, a fost de teri ori premier al Poloniei între 1930 şi 1935.

La începutul anului 1905, Aleksander Prystor, sub pseudonimul Katajama, a organizat grupuri de activiști în Varșovia, iar în martie acel an a pus la cale asasinarea unor polițiști. A participat jafuri bancare, atacuri teroriste asupra soldaților și ofițerilor de poliție și acte de sabotaj. Pe 18 septembrie 1939, Prystor a fugit în Lituania neutră, unde a ajutat refugiații polonezi. După anexarea statelor baltice în Uniunea Sovietică a fost arestat de către NKVD (iunie 1940). În ciuda vârstei de 66 de ani, Prystor a fost dus celebra închisoare Lubyanka. A fost condamnat la moarte în iulie 1940, iar în iulie 1941 sentința sa a fost schimbată la 10 ani de închisoare. Curând după aceea sa îmbolnăvit de dizenterie și a murit într-un spital din închisoarea Butyrka. Data exactă a morții sale este necunoscută. Potrivit fostului premier polonez Leon Kozlowski, care a fost de asemenea ținut în Lubyanka, Prystor a murit cel mai probabil în august 1941, în timp ce istoricul polonez Wladyslaw Pobog-Malinowski susține că moartea a avut loc în octombrie 1941. Mormântul său simbolic se află la cimitirul Powazki Varşovia.

Prystor a fost prim ministru între 27 mai 1931 şi 9 mai 1933. S-a născut pe 2 ianuarie 1874 la Vilnius.

Tomasz Stefan Arciszewski, 4 noiembrie 1877 - 20 noiembrie 1955, a fost cel de-al 31-lea prim-ministru al Poloniei, al treilea prim-ministru al guvernului polonez  în exil, la Londra din 1944 până în 1947, prezidând în perioada când guvernul a pierdut recunoașterea puterilor occidentale. După jaful de la Bezdany a trebuit să fugă și să se stabilească în Lvov, unde s-a alăturat unei organizații paramilitare secrete. Cu puțin timp înainte de izbucnirea Marelui Război, a părăsit Fracțiunea Revoluționară și a devenit membru al opoziției interne din cadrul mișcării socialiste.

Inapoi la articole
Citește în continuare pe EVZ Istoric