Evenimentul Istoric > Articole online > Istoria universală > Marele Corneliu este judecat pentru Cidul
Articole online

Marele Corneliu este judecat pentru Cidul

Era alintat de contemporani ca Marele Corneliu sau Părintele Tragediei. A lăsat posterităţii opt comedii, douăzeci şi trei de tragedii, trei discursuri în proză despre arta dramatică: despre poemul dramatic, despre tragedie, despre cele trei unităţi.

Multe din versurile corneliene, de o admirabilă densitate, s-au imprimat ca adevărate maxime.

Scriitorul Pierre Corneille s-a născut la 6 iunie 1606, la Rouen, într-o familie burgheză.

A făcut studiile la colegiul iezuit Maulevrier şi a obţinut licenţa în drept în 1624.

Între 1628-1650 a exersat profesia de avocat al regelui la Rouen. Apreciat de critică ca cel mai mare dintre autorii francezi tragici, prima sa piesă, Mélite, s-a jucat în 1625.

Capodopera sa, Cidul, reprezentată unsprezece ani mai târziu, a avut un succes imens şi a stârnit criticile înflăcărate ale lui Mairet şi de Scudéry, susţinute de Richelieu.

Cardinalul a impus Academiei să judece această lucrare.

Corneille a frecventat Hôtel de Rambouillet, unde, la patru ani după „Cid”, a susţinut prima lectură a piesei de teatru „Polyeucte”, care a fost aplaudată din respect pentru autor.

Academician

Primele piese, scrise în perioada 1629-1636, sunt comedii galante, de intrigă, compuse după o schemă tradiţională, cu o acţiune complicată şi artificială.

Nu s-a prezentat la Academie decât după moartea lui Richelieu, potrivit www.academie-francaise.fr.

La moartea lui Mainard, a informat Academia că şi-a aranjat afacerile astfel încât să-şi poată petrece o parte din an la Paris.

Academia nu a mai avut alte obiecţii serioase de făcut, iar el a fost ales membru la 22 ianuarie 1647.

Tragediile sale se încadrează într-un sistem dramatic coerent, propriu concepţiilor şi temperamentului autorului lor, scrie Agerpres.

Subiectele tragice sunt împrumutate din istorie: Horace (1640), Cinna (1640), La Mort de Pompee (1642), Tite et Berenice (1670); Oedipe (1659), Medee (1635), Andromede.

În 1651, eşecul „Pertharitei” l-a descurajat brutal.

Timp de şapte ani s-a ocupat doar de o traducere în versuri a „Imitation de Jésus-Christ” (1656), scrisă de călugărul Thomas a Kempis.

În 1659, a încercat să-şi recâştige audienţa şi a lansat succesiv Lâna de Aur (1661), Sertorius (1662), Othon (1664), Attila (1667).

După Pulchérie (1672) şi Suréna (1674), care nu au avut succes, a încetat să scrie, având grijă să ofere o ediţie completă ş atentă a teatrului său în 1682.

Luminos şi optimist, teatrul lui Corneille se impune şi azi prin vigoarea entuziasmului său şi frumuseţea morală a eroilor ce-l animă.

Pierre Corneille a murit la Paris, la 1 octombrie 1684.

Registration

Aici iti poti reseta parola